Biserica este cea mai mare dintre ctitoriile inaltate in Bucuresti de domnitorul Constantin Brancoveanu si se afla pe locul unei vechi manastiri care, la sfarsitul secolului al XVII-lea, era inconjurata cu ziduri si inzestrata cu chilii.
Este o biserica de mari proportii, ridicata dupa un plan asemanator altei ctitorii brancovenesti, manastirea Hurezi. Arhitectul constructiei a fost Vaseleil (probabil italian) iar ca mesteri: pietrarul Vucasin Caragea, vataful de zidari Manea, lemnarul Istrate si zugravul Pirvu Mutu, care au inaltat multe din bisericile si edificiile civile din perioada brancoveneasca.
Biserica a fost tarnosita la 29 iunie 1707, in prezenta patriarhului Ierusalimului, marele carturar Hrisant Nottara, a mitropolitului Tarnovului, Dionisie, si a exarhului Sofiei, Axentie. Ea facea parte dintr-un complex de cladiri care alcatuiau "Hanul Sf. Gheorghe Nou".
Marele incendiu de la 23 martie 1847 a distrus complet hanul si partial biserica. Edificiul a fost restaurat in anii 1852-1853 de X. Villacrosse, (arhitect spaniol stabilit in
In pronaosul bisericii se afla doua pietre funerare. Una din ele acopera mormantul domnitorului Ioan Mavrocordat (1716-1719). Cealalta lespede, fara inscriptie, se afla pe mormantul ctitorului, Constantin Brancoveanu care, din ordinul sultanului, a fost ucis la Instanbul impreuna cu cei patru fii ai sai. Trupurile lor au fost aruncate in mare, dar oameni credinciosi marelui voievod au cules ramasitele pamantesti ale acestuia, iar sotia sa le-a adus la Bucuresti in mare taina si le-a inmormantataici.
Abia la inceputul secolului XX s-a descoperit ca domnitorul isi doarme somnul de
veci sub lespedea fara nume din ctitoria sa. Doamna Maria, sotia voievodului, a pus deasupra mormantului o candela de argint cu o inscriptie revelatoare.
In biserica mai pot fi vazute epitafele mormintelor amintite, diverse candele de argint precum si doua firide, suflate in aur, pe care sunt gravate portretele lui C. Brâncoveanu, fiilor si sotiei acesteia.
| Inapoi la Stiai ca...? |
