Statul la gura sobei este fascinant, dar in acelasi timp riscant cand evacuarea fumului nu se face conform reglementarilor in vigoare (daca doriti sa aprofundati subiectul, consultati normele europene EN 1457 si EN 1806). Ce argument mai bun putem aduce decat nenumaratele stiri despre incendii, consecintele unei mentalitati indoielnice asupra a ceea ce trebuie sa fie o sursa de caldura, asupra responsabilitatii pe care o presupune sistemul de evacuare a fumului rezultat? De regula, se da vina pe sursa (soba, semineu, centrala termica), si mai putin pe ceea ce conteaza poate la fel de mult pentru siguranta utilizatorului: cosul. Majoritatea cosurilor in functiune (ne referim la cele pentru locuinte) sunt lucrari depasite tehnic si in consecinta periculoase, fiind realizate din caramida obisnuita, avand drept liant mortarul clasic. Problemele care apar in acest caz sunt multe: materialele de executie se incalzesc (uneori excesiv, ceea ce cauzeaza degradarea in timp si chiar generarea incendiilor), particulele care intra in compozitia fumului se depun, obtureaza cosul si pot deveni combustibile la anumite temperaturi. Dimensionarea, iarasi, este un aspect deosebit de important, a carui neglijare poate avea consecinte negative, iar redimensionarea este practic imposibila fara demontarea completa a cosului. Deseori apar probleme legate de lipsa unui sistem complet, a elementelor de conectare (coturi, guri de vizitare, protectia la precipitatii), rezolvate prin improvizatii care sunt deseori nefaste.
Cei care au proiectat variantele moderne de cosuri de fum au tinut cont de toate aceste probleme, astfel ca acum pot fi cumparate sisteme complete, modulare. Cele mai multe sunt realizate din materiale ceramice, cu goluri perimetrale care au rol de izolare termica. Este stiut ca fumul va fi evacuat mai usor daca isi va mentine temperatura de-a lungul traseului. Fiind impermeabile, cosurile moderne mai evita o alta problema curenta: nu se deterioreaza din cauza condensului (fumul contine un procent important de apa, dar si substante acide care corodeaza materialele intalnite in cale).
Iata cateva dintre piesele componente ale unui sistem complet: elementul prelungitor (piesa de baza), picuratorul unde se strange condensul, orificiul pentru aerisire, guri de vizitare, elemente de racordare la soba, capacul cu protectie. Important este ca elementele sa fie bine executate, fara defecte. Astfel se realizeaza o asamblare riguroasa, evitand aparitia a ceea ce se numeste „aer fals”, care reduce tirajul. Tirajul mai poate fi afectat si de o sectiune nepotrivita a cosului (forma patrata nu e tocmai propice), de aceea s-a optat pentru varianta circulara. Finisajul trebuie sa fie cat mai lucios, pentru a evita aderenta particulelor de fum.
Exista variante si mai elaborate de cosuri, la care peretele are cel putin 3 straturi de protectie, incluzand samota, strat termoizolant din vata minerala si chiar armatura. Bineinteles, acestea ofera un grad de siguranta ridicat, iar greutatea relativ redusa poate fi considerata un avantaj real. In general, cosurile de fum moderne sunt mult mai usoare decat cele clasice, lucru important cand vorbim de plus sau minus o tona!
Trebuie mentionat insa ca montarea acestor sisteme trebuie facuta in urma consultarii unui specialist (e o expresie „uzata”, dar aici chiar nu e de gluma), intrucat acesta va stabili dimensiunile corecte: inaltime, sectiune, la ce distanta de acoperis trebuie evacuat fumul, pozitionarea generala etc. In plus, acesta va poate oferi un certificat de garantie care nu se stie cand va fi necesar.
| Inapoi la Pontul saptamanii |
