Faianta din casele noastre

20 februarie, 2006

comenteaza trimite unui prieten printeaza

Toti ne dorim faianta in locuintele noastre, nu-i asa? In baie, bucatarie, balcon... Totusi, trebuie sa ne gandim foarte serios daca are rost sa o montam oriunde vrem. Poate ca nu merita investitia! Daca hotarati sa mergeti mai departe, trebuie sa stiti care sunt materialele, sculele si etapele necesare.

O intrebare pentru nota 10: de ce placam peretii din baie sau bucatarie cu faianta? Doar ca sa „ne ia ochii“? Poate fi si acesta un motiv, dar mai aveti dreptul la inca doua incercari. Da, asa e: pentru a ne apara zidaria de umezeala si pentru o igienizare mai simpla a camerelor respective. Ati trecut un test care demonstreaza ca ati inteles rolul ei principal, dar si caror incaperi le este destinata. Fiind impermeabila, faianta are rolul unei bariere pentru umiditate, in special in partea de jos a peretilor. Aici, temperatura este mai scazuta, fiind conditii de aparitie a condensului. Insa, excesul de faianta este daunator, deoarece daca o lipim de la podea pana la tavan, putem transforma bucataria intr-o zona neprimitoare, umeda si rece.

Asadar, in functie de destinatia spatiului, socotiti care este necesarul, astfel incat sa aveti o incapere curata, dar sa ramana o suprafata suficienta de perete neacoperit care sa absoarba excesul de umiditate. In rest, culoarea, forma placilor, modelele, plintele, braurile etc. le puteti alege dupa gust.
Faianta face parte din „familia“ placilor ceramice, alaturi de alte materiale destinate acoperirii suprafetelor expuse umezelii, precum gresia, mozaicul sau teracota. Acestea sunt cu atat mai rezistente la umiditate cu cat temperatura de ardere a materiei de baza (argila) este mai ridicata. Totusi, oricat ar fi de performante, tot trebuie acoperite cu un strat de smalt care le face impermeabile, rezistente la substante chimice si greu de zgariat. Spre deosebire de celelalte „rude“ ale ei, faianta este mai delicata, are o slaba rezistenta la lovire si la diferente bruste de temperatura. O consecinta este ca nu poate fi folosita decat in interiorul locuintei, pentru exterioare fiind recomandate materialele tratate special in acest sens. Atunci cand cumparati astfel de produse va sfatuim sa va interesati daca sunt potrivite locului unde le veti monta. Ambalajele va pot lamuri asupra limitelor minime ale temperaturii admise pentru ca faianta respectiva sa nu crape.
 
Pregatirea suprafetei
Peretele care va fi acoperit cu faianta trebuie sa fie suficient de gros si rigid pentru a suporta greutatea acesteia. Prin urmare, atentie la rezistenta compartimentarilor din lemn sau gips-carton! Alte „piedici“ in calea lucrarilor de buna calitate sunt urmele de ulei, grasime sau produse de intretinere. Daca peretele a fost zugravit anterior, iar suprafata este lucioasa, trebuie curatat astfel incat sa ramana cu aspect rugos si fara denivelari pronuntate. Materialul scorojit va fi razuit si apoi retencuit peretele cu adezivul pentru placare. Datorita porozitatii unor materiale absorbante (ipsosul, lemnul) vom consuma mult adeziv, iar uscarea rapida poate duce la craparea lui. De aceea, este necesar un strat de amorsa. Ce facem insa cand montam faianta peste... faianta?
 
Faianta peste faianta?
Vechea placare este zdravana si va ganditi cu groaza la cat aveti de muncit sa o spargeti. Din fericire exista producatori inventivi, care ne scutesc de aceste neplaceri, producand adezivi cu calitati superioare, special concepute in acest sens. Totusi, chiar si utilizand produsele respective, este indicat sa slefuiti vechea faianta cu un polizor, pentru o aderenta mai buna a mortarului. In ceea ce priveste achizitionarea, va sfatuim sa aveti cu 10 - 15 % mai multa faianta decat aria de acoperire, ba chiar ceva mai mult atunci cand o asezati dupa axe inclinate. Inainte de a incepe lucrarea, selectati cu grija placile, iar pe cele cu mici defectiuni (speram sa nu fie prea multe!) nu le aruncati! Pastratile pentru ca veti avea nevoie de ele in zonele mai putin vizibile sau pentru completari.
Trebuie sa ne lamurim si cum asezam faianta cat mai drept posibil. Un meserias cu experienta nu are nevoie decat de nivela cu bula de aer pentru o acoperire neteda, cu rosturi continue si bine definite. Insa, este indicat ca noi sa apelam la doua rigle (scanduri subtiri si drepte din lemn), pe care sa le fixam in unghi drept pe marginea suprafetei destinate placarii, ca sa nu ne incomodeze. Ele ne vor ghida dupa directiile orizontala si verticala fara a „apela“ la muchiile incaperii care pot fi oblice. Este binevenit si un strat de amorsa, obtinut prin diluarea in apa a adezivului. Abia acum sunteti pe drumul cel bun!
 
Taiem manual sau automatizat?
Imaginile prezentate de noi alaturat arata cum este taiata faianta automatizat. Cu multa atentie si rabdare, puteti obtine rezultate asemanatoare si cu instrumentele manuale, care in plus sunt mai accesibile din punct de vedere financiar.
Cele mai cunoscute variante sunt clestele de faianta si varful trasor, scule prevazute cu
elemente taietoare dintr-un material foarte dur (carbura de tungsten).
Cand aveti de taiat o placa in doua parti relativ egale, procedeul este foarte simplu: trasati o linie cu unul dintre instrumentele manuale de mai sus, folosind o rigla. Apoi asezati sub faianta doua distantiere sau ceva asemanator, in dreptul trasarii. Apasati brusc si puternic pe marginile placii, obtinand astfel rezultatul dorit. Putin mai complicate sunt separarea bucatilor mici si delimitarea suprafetelor curbe. In acest caz, trasati mai multe linii, impartind zona considerata in plus in bucati mici pe care le puteti indeparta mai usor.
Ulterior, „rontaiti“ suprafata utilizand clestele „cioc de papagal“. O unealta deosebit de eficienta este ferastraul cu burghiu, cu ajutorul caruia puteti realiza cele mai dificile decupaje. Va avertizam sa nu o tratati ca o joaca: utilizarea acestor scule necesita indemanare (pericol de accidentare) si un pic de efort.
 
Rostul rosturilor
Rosturile trebuie sa fie simetrice si bine conturate. Rafinamentul cu care sunt executate este un aspect important din punct de vedere estetic. La montare, veti aseza intre placi distantiere in cruce pe care le veti elimina dupa ce adezivul s-a intarit. Abia apoi aplicati chitul pentru rosturi, compus din ciment si aditivi. Il puteti cumpara preparat sau sub forma de pulbere pe care o amestecati cu apa pana la obtinerea unei consistente cremoase. E important sa alegeti un chit de buna calitate, rezistent la umiditate, presiune, socuri, agenti chimici si temperaturi ridicate.
Surplusul de chit va fi eliminat intr-un timp scurt, intrucat are o perioada relativ rapida de intarire (circa doua ore). El va fi introdus cat mai bine intre placi si, pentru un aspect placut, ii veti da o forma usor adancita, concava. Daca placarea este supusa frecvent murdaririi, rosturile pot fi lacuite cu produse speciale, impermeabile. Un alt aspect important vizeaza zonele dintre faianta si instalatia sanitara, unde puteti utiliza chiturile elastomere pe baza de silicon, care ofera etanseitate si aspect placut. Acestea sunt comercializate sub forma de cartuse manuale sau automate. Si acum sa trecem la montarea efectiva a faiantei, pas cu pas, ca in imaginile alaturate.
 
Sfatul nostru
Am montat o placa din sticla cu dimensiunea celei de faianta pentru a va arata utilitatea gletierei zimtate: la aplicarea placilor de faianta, prin presare, eliminam aerul si nu facem risipa de adeziv.

Adauga un comentariu


Comentarii

Nu exista comentarii.

Alte articole

7 argumente in favoarea mochetei 7 argumente in favoarea mochetei
Despre linoleum Despre linoleum
Montarea parchetului – actiuni premergatoare Montarea parchetului – actiuni premergatoare
Normele tehnice de clasificare a placilor ceramice (II) Normele tehnice de clasificare a placilor ceramice (II)
Pardoselile flotante - detalii generale Pardoselile flotante - detalii generale
Pardoseala din chirpici Pardoseala din chirpici

Vezi mai multe articole