Garantia sigurantei si calitatii instalatiilor sanitare

12 februarie, 2007

comenteaza trimite unui prieten printeaza

Pentru a avea garantia ca instalatiile dumneavoastra sanitare vor functiona fara probleme sunt cateva teste pe care ar trebui sa le faceti inainte de a pune sistemul in functiune.


Proba de etanseitate la apa. Toate deschiderile vor fi obturate cu dopuri inainte de inceperea procedurii de proba. Pentru proba se va utiliza apa fara impuritati. Se evacueaza tot aerul din sistem. Se umple instalatia pana sus cu apa. Apa ramane in sistem cel putin un timp minim necesar inainte de inceperea probei: in conducte din beton 2 ore; in conducte de fonta 1 ora; in conducte din plastic sau otel jumatate de ora. Se face o inspectie pentru a vedea daca sistemul este etans la toate imbinarile. Scaderea nivelului apei, dupa ce conducta era plina, constituie o indicatie despre prezenta unor scurgeri (neetanseitati). Intregul sistem, inclusiv accesoriile, vor fi inspectate cu atentie.
 
Proba de presiune se face la cel putin 3 kPa, dar cel mult 50 kPa si dureaza 1 ora.  Instalatia este acceptata daca pierderile de apa la 10mp de suprafata interioara sunt mai mici decat 0,5 pe ora. Daca exista pericolul de inghet al apei, proba va fi facuta cu aer.
 
Proba de etanseitate la mirosuri. Proba finala a sistemului se face prin intermediul testului cu fum (“peppermint”). Aceste teste certifica faptul ca toate armaturile sunt etanse la gaze si la apa, iar garzile hidraulice ale sifoanelor sunt impenetrabile. Se umplu toate sifoanele cu apa. Se produce un fum gros inofensiv (sau se utilizeaza un aparat special dedicat),  care este pus in legatura cu capatul inferior al canalizarii. Cand fumul apare la partea superioara a conductei de ventilare, aceasta se va inchide. Apoi se creeaza si se mentine o presiune de 0,4 kPa. Pierderile se localizeaza acolo unde fumul sau mirosul scapa din sistem, sau se foloseste aplicarea unei solutii cu sapun pentru zonele suspecte. Testul este acceptat daca dupa 50 de minute de la umplerea conductelor, nu se sesizeaza fum sau miros nicaieri in cladire.
 
Tratarea chimica a apei. Schimbul de ioni este un proces chimic de indepartare a contaminantilor ionici dizolvati in apa. Dedurizarea prin metoda schimbatorior de ioni realizeaza indepartarea ionilor din depunerile (crustele) de Ca si Mg si inlocuirea acestora cu ioni de Na, care sunt mult mai solubili. Dezavantaje: costuri relativ mari pentru substantele chimice; scade continutul in calciu din apa (sub 20 mg la 1 litru de apa). Deionizarea este un proces de schimbare de ioni utilizat pentru inlaturarea tuturor sarurilor dizolvate in apa. Presupune trecerea unui debit de apa prin 2 schimbatori de ioni cu rasini. Osmoza inversa este o metoda utilizata in principal pentru desalinizarea apei. Apa este fortata sa treaca sub presiune printr-o membrana. Membrana retine moleculele de Na sau Cl sau orice macromolecula.
 
Tratarea fizica de tip electrodinamic. Este cea mai progresista metoda, care utilizeaza un camp electromagnetic variabil. Acest camp degradeaza combinatiile calciului si magneziului din apa. Costul initial este mare, dar costurile de operare sunt minime.
Echipamentele sunt proiectate sa trateze apa la intrarea in cladire. Ele utilizeaza impulsuri special modulate de curent alternativ de inalta frecventa (7 500Hz). Cele mai noi echipamente combina procesul de degradare a compusilor de Ca si Mg cu masurarea, examinarea si ajustarea functionarii, toate informatiile fiind afisate pe un ecran.
 
Tratarea fizica de tip electrostatic. Campul electrostatic de mare tensiune (6 500 V; 0,0008 A) modifica sarurile calcaroase. Microcristalele formeaza conglomerate care nu au suficienta forta de adeziune pentru a se prinde de suprafata interioara. Apa actioneaza ca o solutie nesaturata si treptat dizolva crustele. Tot procesul dureaza 3 zile.
 
Acest asa-numit efect MAITRON are avantaje: nu schimba continutul chimic al apei, mentine toate mineralele necesare vietii si nu este poluant; dupa curatire, stratul anticoroziv creat prelungeste durata de viata a conductei; se utilizeaza in conexiune cu filtrarea automata si rezulta un sistem autoprotectiv, care nu necesita practic intretinere.
 
Tratarea magnetica a apei. Caracteristica comuna a tuturor metodelor de tratare nonchimice este aceea ca nu schimba compozitia fluidului (spre deosebire de cele chimice), ci doar constructia/aranjarea cristalina a sarurilor dizolvate in apa. Un camp magnetic stationar care actioneaza asupra apei ii schimba acesteia parametrii fizici si chimici. Se pot utiliza magneti permanenti sau electromagneti. Rezultatul este o marire a vitezei de generare a cristalelor de sare, care vor avea masa si dimensiuni reduse. Astfel, acestea vor creea un reziduu sub forma unui namol fin si nu se va forma o crusta dura. Se recomanda ca acest tip de tratament sa fie combinat cu un separator tangential de impuritati. In conditii stationare, apa isi pastreaza parametrii obtinuti prin magnetizare timp de aproximativ 10-14 ore, iar in conditii dinamice pana la 2 saptamani.
 
Acestea sunt principalele modalitati prin care va puteti asigura ca instalatiile dumneavoastra sanitare sunt perfect etanse, iar apa care circula prin conducte este numai buna de baut.

Adauga un comentariu


Comentarii

Nu exista comentarii.

Alte articole

Cele 4 modalitati de montare a unei chiuvete Cele 4 modalitati de montare a unei chiuvete
Sistemul de canalizare, instalatiile si obiectele sanitare Sistemul de canalizare, instalatiile si obiectele sanitare
Apa partial potabila (I) Apa partial potabila (I)
Conducte cu o viata lunga si sanatoasa Conducte cu o viata lunga si sanatoasa
Alimentarea cu apa - o investitie absolut necesara Alimentarea cu apa - o investitie absolut necesara
Obiectele sanitare din casa ta Obiectele sanitare din casa ta

Vezi mai multe articole