• Trimite unui prieten
• Printeaza articolul

 

Multi beneficiari privesc cu oarecare reticenta inchiderile din caramida de sticla, care li se par prea inchise la culoare, lasand sa intre in camera o lumina „murdara”, lipsita de stralucire. Secretul sta, de multe ori, in calitatea sticlei. Dar, in cazul variantelor cu geam clar, problema vine din alta parte: din culoarea adezivului folosit la montare. Este suficient sa priviti fotografiile de mai jos pentru a deveni constienti de importanta acestui detaliu. Nu doar aspectul vitrajului, ci si finisajele camerei va vor aparea intr-o noua... lumina.

 

 

Experimentul este mult mai concludent folosind caramizi de sticla necolorata in masa (clara). Ca in orice montare, incepem cu primul strat de adeziv, aplicat pe suprafata suport a viitorului zid. Se asaza caramida, in asa fel incat adezivul sa umple concavitatea ce-i defineste marginile. A doua caramida atasata trebuie sa aiba adeziv si pe marginea care intra in contact cu prima. Piesele se asambleaza lasand intre ele rosturi de dilatatie cu latimile date de distantierele alese. Se poate avansa atat pe verticala, cat si pe orizontala, avand grija ca toate rosturile sa fie umplute cu adeziv. Culoarea gri inchide imaginea de ansamblu a sticlei, „furandu-i” din luminozitate.

Pentru asamblarea cu adeziv alb se parcurg aceleasi etape. Se pastreaza neschimbate dimensiunile rosturilor si se respecta regulile de executie mentionate in cazul anterior. Rezultatul: albul reflecta lumina cu lungimi de unda din cele mai variate, care ajung si la privitor.

 

 

E simplu de observat si de concluzionat: mesterii care cunosc temeinic oferta materialelor de pe piata aleg adezivul alb. Acesta ramane fidel cromaticii sensibile a sticlei clare si evita nuantele terne, verzui, care ne amintesc parca de cantina unei fabrici din anii ’80. De acum, vitrajul cu caramizi de sticla poate fi adoptat si pentru exterioare sau interioare elegante, in care culoarea este respectata cu strictete. Chitul de rosturi de orice culoare nu va influenta aceasta alchimie a nuantelor din interiorul sticlei, el marcand doar zonele de exterior ale zidurilor din caramizi de sticla.

 

 

Mortarul-adeziv se prepara corect folosind un mixer special si respectand indicatiile producatorului. Asezarea perfect verticala a caramizilor este esentiala pentru rezistenta in timp a vitrajului. Se verifica verticalitatea folosind nivela cu bula. O asamblare etansa se poate obtine doar in conditiile in care spatiile de imbinare se umplu complet cu adezivul rezistent la intemperii. Pentru verticalitate, se pot folosi si ghidaje cu sfori. Ca si in cazul placarilor cu gresie sau faianta si pentru caramizile de sticla se folosesc distantiere, pentru formarea rosturilor de dilatatie. Ultimul rand de caramizi va fi cel mai dificil de integrat, mesterii fiind nevoiti sa se incadreze in limitele spatiului masurat la inceputul lucrarii.

 

 

Ca si mortarul-adeziv, chitul de rosturi se prepara mecanic. Pentru a duce la bun-sfarsit aceasta operatiune, este necesara participarea a doi muncitori. Spatiile formate de distantiere intre piesele de sticla se vor umple cu acest chit folosindu-se gletiera de cauciuc aflata in dotarea oricarui mester specializat. Chituirea corecta a rosturilor se face printr-o miscare circulara a gletierei. Numai astfel chitul va patrunde in profunzime si va acoperi spatiile existente. Imediat, surplusul de chit se indeparteaza cu un burete umezit. Daca se realizeaza ulterior, slefuirea mecanica va deteriora sticla.

 

 

Citeste si articolul: Amenajari folosind caramizile din sticla