Neogoticul de Bucuresti

Neogoticul de Bucuresti

12 septembrie, 2008

comenteaza trimite unui prieten printeaza

Neogoticul de Bucuresti

 
Ne vom opri asupra unui edificiu faimos in epoca luxoaselor serate organizate de proprietarii lui. Astazi, a devenit o bijuterie de arhitectura in centrul unui oras zbuciumat si foarte preocupat de nevoile cotidiene. De cate ori ati trecut pe langa el si poate ca nici nu l-ati vazut? Este vorba de actualul Muzeu de Istorie si Arta al orasului Bucuresti, cunoscut ca Palatul Sutu, ce a fost ridicat intre anii 1833-1834, dupa planurile a doi arhitecti vienezi, Johan Veit si Conrad Schwinck, la comanda lui Costache Sutu, Mare Postelnic in Moldova. La 21 de ani, era presedintele Curtii de Apel din Bucuresti, iar in 1850 - ministru al
 
 
Dreptatii. Odata cu moartea lui, in februarie 1875, Grigore, singurul lui fiu legitim, a mostenit o frumoasa avere, in tara si strainatate, ce includea palatul din Capitala. La vremea aceea, el se deosebea ca arhitectura de celelalte imobile construite in zona.
 
 
Gradini cu pelicani si pauni
Stilul cladirii cu un etaj si multe incaperi este de origine apuseana, neogotic in exterior. Este marcat prin patru turnulete poligonale, amplasate cate doua, pe partile laterale (nord si sud). Intrarea inalta si larga, precum si ferestrele mari nu se incadrau in stilul vechilor case romanesti. Spatele si fatada principala au fost concepute fiecare cu cate un balcon pe toata lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator roman de origine germana, a utilizat ornamente de factura neoclasica.
Transformarile initiate de el, in spatiul interior al palatului, constau in deschiderea a trei arcade si instalarea unei scari monumentale, cu doua brate. In capatul scarilor a fost montata, pe fundal, o oglinda imensa, comandata special din Murano, celebra insula a lagunei venetiene. Deasupra ei a fost sculptat in lemn portretul Irinei Sutu, sotia ultimului descendent al familiei cu acelasi nume. O comanda speciala in Franta a facut ca si astazi sa poata fi admirat ceasul unicat, special conceput ca imaginea lui corecta sa poata fi vazuta doar in oglinda. Din pacate, nu mai functioneaza si nici nu a fost gasit un ceasornicar care sa ii repare mecanismul.
 
Deasupra scarii, se desfasoara o cupola cu ornamente in stil pompeian. Fastul de aici era cunoscut si admirat de protipendada bucuresteana a vremii, dar si de calatorii straini ale caror insemnari au ramas drept marturii de referinta pentru reconstituirea istoriei orasului de odinioara. Pe-atunci, palatul era inconjurat de vaste gradini populate cu pelicani, pauni, fazani si alte pasari rare. In fata, clipocea relaxant un havuz (un bazin cu apa, descoperit, din piatra, cu fantana arteziana), iar in spate, pe o consola din marmura, se afla un ceasornic solar, cu un tun al carui praf de pusca lua foc sub actiunea soarelui, vestind miezul zilei pentru bucuresteni.
 
Sediu de banca sau muzeu?
 In primele trei decenii ale acestui secol, fosta ctitorie a postelnicului Costache Grigore Sutu primeste diferite destinatii, fapt care se repercuteaza negativ asupra edificiului si parcului adiacent. Concomitent, palatul va fi insa si martorul tacut al unor importante evenimente istorice. Dupa ce proprietarii s-au stins din viata, imobilul a devenit pe rand sediul Bancii Chrissoveloni, C.E.C-ului, Institutului de Constructii si, in final, al Primariei Municipiului Bucuresti. Ridicat din dragoste pentru frumos, in prezent cladirea si-a gasit menirea. In 1959, a fost inaugurat aici Muzeul de Istorie ce mai asteapta si astazi oaspeti.
Bratul din dreapta al scarii duce la prima sala, intr-un interior caracteristic palatelor si marilor case ale inaltei societati a secolului al XIX-lea. Sunt expuse vase din ceramica romaneasca, sticla, faianta si portelan din Orient si Occident, pocale batute cu nestemate, imbracaminte de brocart si catifea, sigilii, arme, tablouri, stampe, argintarii, toate impodobind salile unde Irina si Grigore Sutu isi aveau apartamentele personale.
 
Stilurile de mobila apreciate in acea vreme erau Louis-Philippe si Napoleon III. In afara de mobilier, aici sunt pastrate si documente referitoare la originea numelui de „Bucuresti“ si fondarea lui, precum si doua obiecte simbolice: Biblia lui Serban Cantacuzino (1688), prima tiparita la Mitropolia Tarii Romanesti, si sabia lui Constantin Brancoveanu. Si asta nu e tot, insa nu vrem sa va stricam placerea ca atunci cand il veti vizita sa descoperiti lucruri noi si interesante.
 
Ghilimele
„Fastul de aici era cunoscut si admirat de protipendada bucuresteana a vremii, dar si de calatorii straini ale caror insemnari au ramas drept marturii de referinta pentru reconstituirea istoriei orasului de odinioara.”

Adauga un comentariu


Comentarii

Nu exista comentarii.

Alte articole

Muzeul Taranului Roman Muzeul Taranului Roman
Cele mai frumoase terase ale Bucurestiului Cele mai frumoase terase ale Bucurestiului
Cel mai vechi Mall Cel mai vechi Mall
Manastirea Antim Manastirea Antim
Arhitectura stadionului din Japonia Arhitectura stadionului din Japonia
Cele mai inalte cladiri din lume Cele mai inalte cladiri din lume

Vezi mai multe articole