Piatra fundamentala a palatului a fost pusa in data de 8 iunie 
1897, in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta.
Lucrarile, incepute in primavara anului 1896, dupa proiectul realizat de arhitectul francez Paul Gottereau , s-au finalizat in anul 1900. Cu evidente elemente specifice academismului francez de la sfarsitul secolului XIX, Palatul CEC ajunge in scurt timp imaginea cu care toata lumea va identifica institutia.
Pe acest loc se inaltase mai inainte manastirea Sf. Ioan cel Mare, inzestrata si cu un han. Datand din secolul al XVI-lea, asezamintele au fost restaurate de C. Brancoveanu in anii 1702-1703 pentru ca apoi, degradandu-se, sa fie demolate in 1875.
Bine proportionat, edificiul are o fatada simetrica in mijlocul careia se deschide intrarea, scoasa in evidenta printr-o monumentala arcada in plin centru , sustinuta de o parte si de alta de cate doua coloane gemene, in stil compozit.
Cele patru volume de colt, decorate cu frontoane si steme, sunt acoperite de cupoane in stil renascentist. O cupola mult mai mare acopera holul central al edificiului, in care functioneaza diferite ghisee ale edificiului.
Decoratia judicioasa a fatadelor, echilibrul volumelor care il compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectura al orasului.
Afectata de criza economica mondiala din 1929, Casa de Depuneri, Economii si Consemnatiuni se divizeaza: Casa de Depuneri si Consemnatiuni ramane cu monopolul pe atragerea taxelor si impozitelor, in timp ce Casa de Economie capata o structura apropiata de cea a bancilor comerciale. Cum insa depozitele populatiei se bucura in continuare de garantia statului, multe persoane aleg sa-si aduca economiile la CEC .
| Inapoi la Stiai ca...? |
