Primavara de care au nevoie!

03 ianuarie, 2006

comenteaza trimite unui prieten printeaza

Asa cum ati observat, am avut si anul acesta o portie mica de primavara! Sa profitam de
ea cat inca o mai avem, ca la anul... nu se stie! Ne referim aici la utilizarea eficienta a timpului pentru a ne ocupa de pasiunea noastra pentru plante. Din aceasta cauza vom invata impreuna cateva lucruri de baza despre seminte, pamanturi si reguli necesare crearii si intretinerii micului nostru paradis floral. Asadar, sa trecem la subiect!
 
Conform standardelor europene in vigoare, suntem inca in coada clasamentelor ce iau in discutie aria locuibila destinata unui individ, fapt din care rezulta si un grad scazut de confort. Mai pe romaneste spus, avem in continuare probleme mari cu suprafata infima a apartamentului nostru, oricate modificari, recompartimentari sau decoratiuni interioare am realiza. Unii dintre noi ne-am extins „spatiul vital“ pe balcon, casa scarii sau unde am gasit o portiune cat de mica, „nerevendicata“ de altcineva. Din ce in ce mai des observam cum balcoanele, izolate zdravan si dotate cu tamplarie moderna, devin bucatarii.
 
Balconul - paradisul regasit
 
In cautarile noastre pragmatice am uitat care este destinatia initiala a acestui loc si cat de mult ne poate oferi prin amenajarea lui ca spatiu pentru relaxare. Inchiderea balconului este un pas inainte in demersul nostru de a ne crea o sera, un mic paradis, prin amplasarea unor plante de apartament in sezonul cald sau chiar in tot timpul anului. Asadar, cand soarele isi reintra in drepturi adunam de prin sufragerie, holuri, bucatarie toate plantele iubitoare de lumina si le aranjam pe balcon. Insa, trebuie sa avem mare grija pentru ca acestea nu sunt amatoare de schimbare si au nevoie de un timp de acomodare.
Principalii factori la care trebuie sa se adapteze plantele noastre favorite sunt lumina, aerisirea, temperatura si umiditatea. Dupa ce le scoatem pe balcon, in perioada de maxima dezvoltare vor fi expuse la lumina naturala circa 14 ore. Pentru cele care au nevoie de umbrire vom folosi folii semitransparente sau opace. Plantele ferite de lumina si tinute la temperaturi mici au un metabolism redus. Metoda aceasta ne este utila in cazul speciilor sensibile la lumina sau cand vrem sa intarziem caderea florilor. Intre elementele mentionate mai sus exista o interdependenta naturala, dar noi putem interveni constant pentru a crea un climat propice fiecarui soi in parte.
Pe masura ce creste temperatura si lumina, vom spori si umiditatea, deoarece plantele iesite din „hibernare“ incep un nou ciclu de crestere, cu tendinta fireasca de a se inmulti. Unele dintre ele, precum muscatele, care pe timpul iernii probabil ca si-au pierdut o parte din frunze, au nevoie de soare pentru a inflori. Atentie! Vorbim despre lumina, nu caldura, care poate fi periculoasa uneori. Palmierii, orhideele sau vanilia, provenite din zonele toride ale planetei, prefera o temperatura de circa 30OC, insa o depasire exagerata a acesteia le dauneaza.
Exista un punct comun al majoritatii speciilor: nici uneia nu-i plac curentii reci de aer. Despre temperaturi mai mici de 10OC nici nu poate fi vorba, pentru ca le trimitem din nou „la culcare“. Asadar, avand in vedere ca unele nopti de primavara sunt destul de racoroase, va trebui sa luam masuri in acest sens. In perioada imediat urmatoare reamplasarii plantelor, vom incepe o udare progresiva a lor, pentru ca la un moment dat sa efectuam zilnic aceasta operatiune. Temperatura apei va fi aproximativ egala cu cea a mediului. Apa rece le inhiba, iar cea calda le forteaza.
 
Sa ne „hranim“ plantele corect!
 
De asememea, „regimul alimentar“ va avea nevoie de o imbunatatire substantiala, adica de mai multe ingrasaminte, naturale sau artificiale - dupa gust. Primavara este sezonul propice transplantarii plantelor, respectiv al schimbarii vasului in care se afla cu unul mai incapator. Masura este necesara in special pentru plantele dezvoltate, ale caror radacini au impanzit ghiveciul si au nevoie de mai multe substante hranitoare. Daca cele tinere sunt multumite cu soluri usoare, odata cu „varsta“ au nevoie de soluri tot mai grele. Vom avea grija ca pe cele recent cumparate sa le transplantam cat mai curand, deoarece pamantul respectiv nu-i poate asigura hrana mai mult de cateva saptamani.
Ca regula generala, atunci cand incepem sa cultivam o specie anume, trebuie sa ne informam in legatura cu necesitatile acesteia in ceea ce priveste substantele nutritive, suplimentul de azot, limitele de temperatura, iluminarea si modalitatile de udare. Indiferent daca avem o gradina de flori, sera, rasadnita sau ghivece, calitatile chimice si fizice ale pamantului utilizat sunt prea importante pentru a fi neglijate. In general, avem nevoie de amestecuri din soluri de diferite tipuri, in proportii variate, pentru a satisface cele mai diverse nevoi ale rasadurilor.
O prima conditie este ca pamantul sa nu fie granulat prea fin, pentru a nu se tasa. In caz contrar, radacinile nu sunt aerisite, fiind impiedicata cresterea si dezvoltarea normala a vegetatiei. Fenomenul poate fi observat cu usurinta in cazul plantelor de apartament care, daca li se ofera un pamant neafanat, vor fi nevoite sa suporte excesul de apa si aparitia mucegaiului, lichenilor sau ciupercilor. In plus, solul va deveni acid, prin urmare daunator soiurilor sensibile. De asemenea, vom evita pe cat posibil cernoziomul susceptibil a fi fost candva erbicidat.
Daca am putea vorbi cu plantele si le-am intreba ce fel de sol prefera, ne-ar raspunde cu siguranta ca pe cel din zona lor de origine. De exemplu, soiurile din zone alpine sau stancoase, precum ciclamenul, au nevoie de pamant din frunze incomplet descompuse. Acesta este usor, afanat, sarac in substante nutritive si acid. In opozitie, primula se dezvolta armonios pe un teren greu, slab acid sau neutru, cu un grad ridicat de descompunere a resturilor organice.
Pentru ghivece putem cumpara din magazinele specializate material gata pregatit fara sa ne coste mare lucru. Dar ce facem cand avem o „gradinita“ de vreo 200 mp? Alternative exista: fie il preparam singuri (pentru aceasta avem nevoie de cateva cunostinte elementare si de niste prieteni la „tara“), fie apelam la o firma din domeniu, lucru care ne va solicita bugetul fara mila. Asadar, considerandu-ne niste oameni dornici de o „aventura“ pe cont propriu, alegem prima varianta si incepem prin a ne interesa care sunt principalele tipuri de pamant pentru gradina.
 
Au pamant, deci exista!
 
Mranita si compostul, obtinute prin fermentarea gunoiului de grajd, precum si a materiilor vegetale si animale, fac parte din categoria celor semigrele (700 - 900 kg/mc), fiind bogate in substante nutritive si humus. Au un pH neutru, adica nu sunt nici acide, nici alcaline si sunt importante pentru toate felurile de amestec. Din aceasta categorie mentionam si pamantul de gradina, care poate fi obtinut de la suprafata terenurilor ingrasate natural si destinate cultivarii legumelor.
Solurile din frunze si cele de padure rezulta din descompunerea in cativa ani a frunzelor, ierburilor si crengilor. Cele mai potrivite locuri de „recoltare“ sunt padurile de fag (stejarul este periculos, deoarece contine acid tanic). Desi sunt acide si sarace in substante nutritive, acestea sunt deosebit de valoroase pentru gradina, in special pentru vegetatia ornamentala, deoarece sunt afanate si usoare (500 - 600 kg/mc). „Pacatele“ lor tin de multitudinea de microorganisme pe care le contin, fapt care dauneaza radacinilor plantelor noastre favorite. Din aceeasi categorie a celor usoare fac parte si pamanturile de turba, provenite din zonele mlastinoase. Acestea sunt considerate cele mai importante componente ale unui amestec echilibrat. Datorita compozitiei bogate in humus avem o materie afanata, permeabila si cu o mare capacitate de retinere a apei. Calitatea pamanturilor de turba variaza dupa locul de provenienta. Astfel, intalnim turba alba, neagra sau fibroasa, acida sau alcalina, descompusa total sau semidescompusa etc.
Pamantul de telina si nisipul sunt componentele „grele“ ale unui amestec (circa 1.000 kg/mc). Primul dintre ele, prelevat din brazde de pe camp, este bogat in substante minerale si neutru ca pH. Pentru o calitate superioara putem cauta un teren pe care au fost cultivate leguminoase sau care a fost ingrasat de-a lungul timpului. Nisipul contribuie la afanarea stratului germinativ, facandu-l mai permeabil pentru apa si aer. Este recomandat nisipul de rau care a fost spalat de mal si alte materii organice.
 
Florile noastre au nevoie de „caldura“
 
Pamantul din gradina este afanat, imbogatit cu ingrasaminte si amestecuri de soluri numai bune sa hraneasca niste plante sensibile si mofturoase ca ale noastre. Am cumparat seminte de cea mai buna calitate, garantate de un institut de profil si suntem nerabdatori sa ne apucam de treaba. Totusi, sa nu ne grabim! Citind in doar cateva minute o serie de reguli, putem astepta fara emotii momentul magic in care vor rasari primele fire. Una dintre conditiile valabile pentru majoritatea speciilor este aceea ca semintele sa fi fost depozitate in spatii reci (nu la congelator!) si uscate.
Caldura excesiva reduce forta germinativa, iar umiditatea poate favoriza incoltirea prematura sau degradarea. Cu toate acestea, exista si exceptii. De exemplu, germenii unor specii tropicale au nevoie de umiditate si in perioada de depozitare. Alte seminte nu rezista decat cateva saptamani dupa recoltare, oricat ne-am stradui. La achizitionarea lor trebuie sa obtinem si informatii despre conditiile optime de germinatie. In lipsa acestora, vom apela la specialisti. Un alt aspect important este ca insamantarea sa fie realizata la o adancime potrivita. Intr-un ghiveci sau jardiniera, aceasta nu va depasi 3 cm. In cazul plantarii in gradina, sunt necesare adancimi de 5 cm. Daca sunt foarte fine, le vom aseza in santulete si acoperi cu pamant.
Udarea frecventa in perioada imediat urmatoare insamantarii este vitala. Uscaciunea poate compromite total eforturile noastre. Daca au un invelis dur (cum ar fi cele de palmier), embrionul poate fi ajutat sa iasa prin perforarea, zgarierea sau incalzirea acestora cu apa calda. Poate parea ciudat, dar, pentru a incolti, unele plante au nevoie de... lumina. E adevarat, doar unele... Majoritatea rasar cu suces daca sunt bine ascunse de razele soarelui. Intr-o etapa ulterioara, drenajul defectuos al solului poate reprezenta o problema. Din cauza excesului de umiditate radacinile putrezesc. De asemenea, este importanta afanarea pamantului inainte de insamantare, intrucat astfel este asigurat necesarul de oxigen si eliminat dioxidul de carbon rezultat din „respiratia“ plantelor.
Aparitia brusca a sezonului cald duce inevitabil la dezvoltarea exploziva si o „implinire“ prematura a vegetatiei. Tocmai de aceea trebuie sa ne ocupam cu si mai multa atentie de „buna crestere“ a ei. Ceea ce nu le mai ofera natura (o crestere treptata a temperaturii si precipitatii suficiente) trebuie sa suplinim noi. Asadar, sa oferim florilor noastre primavara de care au nevoie!

Adauga un comentariu


Comentarii

Nu exista comentarii.

Alte articole

Pavele peste tot (II) Pavele peste tot (II)
Trandafirul muntilor in casa ta Trandafirul muntilor in casa ta
Violeta africana - protejata oficial in toata lumea Violeta africana - protejata oficial in toata lumea
5 reguli pentru amenajarea unei gradini de vis 5 reguli pentru amenajarea unei gradini de vis
Plante de interior - Peperomia, o planta ideala pentru un interior modern Plante de interior - Peperomia, o planta ideala pentru un interior modern
Terariul, gradina miniaturala Terariul, gradina miniaturala

Vezi mai multe articole