Principalele caracteristici avute in vedere in alegerea unui blat de bucatarie sunt date de materialul din care este realizat, de usurinta cu care se curata si se intretine, de pret si nu in ultimul rand de estetica. Pentru o mai buna igienizare sunt preferate blaturile netede, fara striatii care pot deveni un mediu propice dezvoltarii de bacterii.
Dar cel mai important este ca blatul sa fie rezistent la zgaraieturi, la acizii din bucatarie si la temperaturile ridicate.
 |
Printre cele mai rezistente (si mai scumpe) sunt blaturile din granit si cuart. Granitul este un material natural rezistent la temperaturi inalte si destul de greu, ceea ce ii da durabilitate, in timp si la impact. In nuante dintre cele mai diverse, el poate fi folosit in orice stil de amenajare. Avand o compozitie poroasa, granitul necesita o intretinere periodica de lustruire si ceruire, deoarece suprafata isi poate pierde luciul si se poate pata. Blaturile de cuart (materialul este obtinut printr-un amestec de 90% cuart natural cu rasini si pigmenti) elimina aceste neajunsuri, mentinandu-si aspectul. Suprafata se intretine extrem de usor, este impermeabila si rezistenta la pete de ulei sau acid. Spre deosebire de granit, nu necesita intretinere periodica, este rezistent la temperaturi extreme si nu este supus riscurilor de aparitie a fisurilor.
Mai putin rezistente, dar foarte elegante, sunt blaturile din lemn masiv. Sunt preferate de obicei esentele de lemn tare, de exemplu stejarul, dar se pot face si blaturi din lemn de nuc sau cires, cu un aspect deosebit. Ele creaza un ambient placut si intim, dar sunt usor degradabile in prezenta umiditatii, intretinerea lemnului presupunand tratarea lui periodica cu diverse lacuri (cele care pot fi aplicate in spatiile unde se pregateste mancarea!). Mai trebuie spus ca lemnul poate absorbi mirosul si petele din alimente si se poate zgaria de la lama de cutit, dar daca suprafata blatului se uzeaza, aceasta se poate de asemenea slefui si lacui. Blaturile de lemn se pot decupa usor permitand incastrarea chiuvetei, iar etanseizarea se face cu un silicon special sau garnituri de cauciuc.
Cel mai folosit material pentru blatul de bucatarie este insa conglomeratul din lemn (PAL, MDF), protejat cu diverse materiale – melamina, HPL, aluminiu etc. Suprafata se intretine usor si are o rezistenta la impact destul de buna. Materialul laminat, de uzura, se gaseste intr-o gama diversificata de culori si texturi care imita foarte bine materialele naturale ca lemnul, granitul sau marmura, mult mai costisitoare. Ca si in cazul blatului din lemn, se poate decupa usor pentru incastrarea aparatelor utilitare dintr-o bucatarie – chiuveta sau plita. Din pacate, in cazul variantelor economice zgaraieturile de la suprafata nu se pot remedia, iar obiectele fierbinti si infiltrarea apei intre straturi pot provoca dezlipirea acestora. De aceea sunt recomandate variantele termorezistente, mai scumpe decat cele standard, si care ofera o rezistenta crescuta la zgaraieturi, temperaturi inalte si acizi – lamaie, vin, otet, sucuri.
Materialele folosite mai sus sunt cele mai intalnite pentru realizarea blaturilor de bucatarie. Mai poate fi mentionata marmura, cu proprietatile cunoscute de toata lumea (si preturi destul de mari, deci nu sunt tocmai foarte des intalnite). In ultima perioada sunt preferate tipurile care pot fi prelucrate pentru a li se imprima formele si modelele dorite. Nu in ultimul rand, se simte necesitatea obtinerii de arii cat mai mari, ceea ce le face preferabile pe cele compozite. Totusi, fiecare familie are propria conceptie despre ceea ce inseamna bucataria in viata ei, despre importanta activitatilor desfasurate aici, iar alegerile sunt facute in consecinta.
| Inapoi la Bucataria |
