Mesaj
ascensiunea apei capilare, in elementele structurale de zidarie.
Apa si vaporii de apa prezenti in elementele de zidarie determina starea cunoscuta
ca „umezirea zidariei”. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei umezelii sunt:
- umezeala cauzata de catre infiltratiile de apa ce provin din sol si se infiltreaza in zidarie prin capilaritate sau prin actiunea fortelor electro-osmozei;
- umezeala de la apa tehnologica (apa din materialele utilizate la ridicarea constructiei) ce este cu atat mai mare cu cat procesele de uscare a diferitelor straturi de material aplicate nu sunt respectate;
- umezeala din condens – vaporii de apa din aer condenseaza atat in interiorul constructiei cat si in masa elementelor constructive;
- umezeala din apele meteorice, inclusiv cea datorata colectarii si evacuarii defectuoase a apelor pluviale;
- umezeala accidentala, apare ca urmare a unor colmatari sau obturari a traseelor de scurgere si drenare.
Ascensiunea capilara este una dintre cauzele majore ale prezentei umezelii in constructiile vechi, la nivelul subsolului sau imediat deasupra nivelului terenului natural, respectiv al pavajului cailor de acces.
Umezeala cauzata de ascensiunea capilara este influentata si favorizata de diversele pierderi de apa, dar mai ales de nivelul panzei freatice si umezeala prezenta in sol.
Fenomenul fizic care determina absorbtia si difuzia apei in elementele din zidarie au legatura cu: infiltrarea directa, capilaritatea si fortele electro-osmozei.
Infiltrare directa presupune existenta unui contact intre zidaria fundatiei si apa subterana; zidaria se satureaza cu apa, iar aceasta va urca prin capilaritate in masa zidariei.
Daca suprafetele fundatiilor nu sunt in contact direct cu apa subterana, apa ajunge la
ele datorita fortelor capilare. Apa va urca cat mai sus prin porii materialului cu cat dimensiunea porilor este mai mica. Datorita acestor forte, nivelul apei creste incepand de la nivelul superior al panzei freatice spre straturile de deasupra, care au un continut de apa ce va scadea procentual in raport cu inaltimea, pana la cota terenului, ajungand in acest fel in contact cu suprafata fundatiilor din zidarie.
Capacitatea de ascensiune capilara creste odata cu descresterea temperaturii (are loc o evaporare redusa datorita lipsei caldurii) si intr-un mod mult mai evident odata cu cresterea
concentrarii de saruri. Cu cat grosimea elementului de zidarie este mai mare, cu atat umiditatea absorbita din teren este transmisa la o inaltime mai mare.
Masurarea umezelii dintr-un element structural se poate realiza la suprafata sau in profunzime. Masurarea la suprafata are ca scop stabilirea cantitatii de apa continuta in primi 10-20 mm din grosimea zidariei, iar masurarea in profunzime stabileste continutul de apa al unui perete pentru grosimi de 15-20 cm.
Daca pentru masuratorile de suprafata utilizam metode nedistructive cu ajutorul aparatelor electrice de masurare cu ac, cu electrozi-placa etc., pentru cele de profunzime sunt necesare probe luate din pereti.
Pentru eliminarea problemelor generate de umezeala in elementele de zidarie se folosesc diverse metode de realizare a unor straturi impermeabile. Dupa cum am descris anterior, scopul acestor bariere impermeabile este sa intrerupa comunicarea dintre pori si sa impiedice accesul apei la pori.
La constructiile noi, realizarea straturilor de intrerupere a capilaritatii la zidarie se face usor, cel mai frecvent prin aplicarea a cel putin unui strat de membrana bituminoasa sau carton bituminos.
Pentru constructiile existente ce prezinta probleme de umezire a zidariei pe o anumita inaltime, pornind de la partea inferioara, lucrurile sunt ceva mai complicate.
Refacerea sau realizarea stratului de rupere capilaritate in cazul constructiilor existente se face in concordanta cu tipul si natura elementelor constructive, alegandu-se metoda cea mai potrivita. Sunt posibile doua tipuri de metode: fizice si chimice.
Metodele fizice sunt reprezentate fie de operatii de subzidire, fie de taierea zidariei si introducerea unor membrane si folii specifice. Interventia prin taierea peretelui se poate realiza prin trei (3) metode: metoda Massari (gaurire multipla si acoperire cu mortar epoxidic) , taierea cu fierastraul electric (executare taieturi pe o lungime de 1m, introducere placa fibra de sticla si injectie de rasini) si taierea cu fir metalic (cu sfere de diamant si introducere placi sau materiale bituminoase).
Mai usor de realizat sunt metodele chimice ce presupun injectarea in masa peretelui a unor substante care declanseaza formarea unui strat impermeabil. Formarea acestui strat hidroizolator se face fie prin difuziune lenta, fie sub presiune.
a. Prin difuzia lenta substantele de impregnare, fiind lichide, patrund in zidarie printr-un proces asemanator cu ascensiunea capilara a umezelii. Aplicarea se face cu ajutorul unor “infuzoare” formate din recipient gradat, tub de injectie si dispozitiv de infuzie in burete sintetic. Este necesara executarea unor gauri in pereti, pe una sau pe ambele parti, introducerea si etansarea injectoarelor apoi se asteapta difuzia lenta a materialului.
b. Injectarea sub presiune este folosita pentru impregnarea cu substante care nu sunt solubile in apa. Presiunea de maximum 5 bari ajuta la reducerea timpului de impregnare si indepartare a apei din pori. Operatiunea se desfasoara in mai multe faze, alternand perforarea cu injectarea. La finalul operatiunii, in ultima faza se aplica tencuiala macroporoasa ce permite respiratia suprafetei.
Umezeala si umiditatea care pot proveni din diverse surse, constituie una din principalele cauze ale degradarii cladirilor. Este absolut necesara mentinerea in stare uscata a tuturor elementelor constructive pentru a limita degradarile premature si a avea un confort optim de locuire.