deoarece tigla ceramica europeana provine din bazinul mediteraneean (n-o luam in calcul pe cea din Extremul Orient, unde chinezii exceleaza de mii de ani).
In mileniul al treilea i. Hr., grecii, micenienii detineau stiinta arderii argilei pentru a obtine acest material dur, impermeabil si deosebit de rezistent in timp. Templele lui Apolo si Poseidon din secolul al VII-lea i. Hr. erau acoperite cu tigla, iar tehnica a ajuns in tot bazinul Marii Mediterane, mai cu seama in peninsula italica, unde a fost perfectionata si raspandita pe continent.
Ruinele Pompeiului ne dezvaluie modul in care erau construite acoperisurile si invelite cu tigla. Latinii ii spuneau ”tegula”, francezii ”tuile”, care a devenit ”tile” in engleza. La noi a ajuns, etimologic vorbind, din sarbo-croatul ”cigla”, desi arheologii descopera continuu urme ale folosirii in Dacia romana.
La Dinogetia, la varsarea Siretului in Dunare, au fost gasite urmele unui cuptor de ars tigla din perioada imparatului Diocletian (sec. III d. Hr.).
Comentariu