Ma gandesc ca o reparatie corecta ar insemna sa indepartez tencuiala de pe portiunile care suna a gol si sa aplic o tencuiala noua, lucru care as vrea sa-l evit pentru ca presupune mai multa munca neplacuta, moloz si materiale de carat, timpi de uscare mai lungi..
O solutie "alternativa" la care m-am gandit ar fi sa dau gauri in tencuiala pana la caramida, din 5-10 cm in 5-10 cm, iar prin acele gauri sa injectez CT17, sa repet operatiunea pana cand tencuiala va fi oarecum saturata de amorsa, iar apoi, dupa ce amorsa s-a uscat, sa injectez si niste lapte de ciment foarte subtire in cazul in care "fisurile" dintre tencuiala si zidarie sunt mai mari (sa zicem <1mm) si necesita "umplere", iar la final sa aplic pe toti peretii astia despartitori plasa cu adeziv. Pe "ideea" asta am facut un experiment pe o zona foarte mica (2-3 gauri), unde am injectat CT17 cu o amarata de seringa de 100 ml (binenteles, nu o sa injectez metrii patrati cu seringa, o sa gasesc o alta solutie), deci cu putina forta care am avut-o eu in mana, iar in acele zone, pe cativa cm in jurul gaurilor, tencuiala nu mai suna a gol, semn ca ar fi capatat ceva aderenta.
Ce parere aveti despre aceasta "solutie" a mea: considerati ca este stupida, credeti ca o sa reziste in timp, ar fi mai indicat totusi sa retencuiesc - poate pe ideea ca pot exista mici fisuri si in mortarul dintre caramizi iar o tencuiala noua ar oferi mai multa rezistenta peretelui, sugestii de materiale care s-ar preta a fi injectate.
Apreciez ironiile fine, si multumesc anticipat pentru orice sfaturi/pareri.
Comentariu