Am construit un coş de cărămidă de calitate superioară, făcută de fabrică. Coşul este tencuit numai pe exterior. Este dat cu vopsea lavabilă de exterior. Înălţimea coşului este de 6 metri de la baza centralei, iar diametrul interior este de 28 x 28 cm. Depăşeşte coama casei cu 1 metru. Din centrală până în coş am folosit un racord – burlan de inox care formează un cot mai mare de 90 de grade, cu o lungime de 1 metru.
Sunt mulţumit de funcţionarea centralei, dar mă deranjează foarte mult condensul acid care rezultă la baza coşului. După puţin timp de la pornirea centralei a început să apară condensul pe exteriorul coşului. Aceasta este prima iarnă de funcţionare a centralei. Prin uşa de vizitare (de la baza coşului) scot zilnic 2 litri de condens, de culoare neagră şi cu miros de funingine. Am obturat partea superioară a coşului cu cărămizi şi beton şi am lăsat un burlan de ceramică, prin care se evacuează fumul. După această operaţie am constatat că nu se mai răceşte aşa repede coşul; pereţii sunt mai calzi, dar problema condensului nu s-a rezolvat. Condensul care se formează iese afară printre căramizi şi se prelinge pe pereţii exteriori, înnegrindu-i. Întreg coşul este murdărit de această substanţă neagră. Ştiu că formarea de condens scurtează viaţa centralei, în afara faptului că pereţii exteriori sunt urâţi şi trebuie să scot mereu condensul de la baza coşului.
Nu am reuşit să obţin nicio soluţie.
Comentariu