Nu am cum polemiza cu tine ......
In sfirsit ai ajuns la limita???))
Poate imi arati si mie unde scrie in stas-ul1907 cum se dimensioneaza o pdc?? Daca se poate cu citat!!
Prietene nu te ascunde dupa stas-uri facute acum citeva zeci de ani cind inca se lucra cu teava de metal!
Raspunsurile pe care le dai sunt numai adiacente intrebarilor in ceea ce priveste pdc-urile dar imi spui mie ca eu nu pricep
1)Te rog de vreo trei zile sa imi spui ce pdc merge la 220.
2)Imi zici ca o pdc nu are nevoie de back-up ca dupa acea sa te contrazici singur.
3)Imi zici ca, caldura pamintului si a apei freatice este constanta dar nu a fost inmagazinata de soare si tot nu mi-ai spus de unde e totusi temperatura aia de 8-12 grade.
4)Imi zici iarasi ca ce influenta are temp. exterioara asupra dimensionarii unei instalatii??
La toate astea tu raspunzi cu celebrul 1907 pe care nici macar tu nu il folosesti.....
Din pacate eu chiar l-am folosit fortat fiind de ...scoala pe care am facut-o!
Hai sa iti explic cum e cu pdc-urilr astea care se pare sunt o mare nebuloasa ptr tine:
Sa o luam usurel cu necesarul de caldura:
Necesarul de căldură
Necesarul de energie pentru o casă este alcătuit din trei părţi:
Incălzire, apă caldă şi curentul casnic.
Pentru apă caldă se poate calcula cu un necesar de 3500 – 4500
kWh/an, depinzand de numarul membrilor familiei.
4000kWh sunt necesari pentru a încălzi 75000 de litri de apă caldă,
ceea ce inseamnă c.a. 200 de litri pe zi.
Necesarul de curent electric pentru consumul casnic (iluminat,
cuptor, TV, frigider, etc), se calculează normal c.a. 4500 – 5500 kWh
pe an, întro casă normală, dar variaţiile pot fi mari. Dacă aveţi un
congelator (de ex model mai vechi), necesarul de curent poate creşte
real. Dacă există sistem de ventilaţie cu ventilatoare, prin ventilaţie
mai dispare o parte din căldură, în acest caz, necesarul de energie va
creşte cu c.a. 1500 – 2000 kWh pe an.
Pentru încălzirea unei case noi construite (150 – 200m2), cu izolaţie
potrivit normelor europene de izolaţie a construcţiilor; necesarul de
încălzire, va fi de c.a. 9000 – 12000 kWh pe an. Pentru încălzirea
aerului din ventilaţie, vor fi necesari c.a 2500kWh pe an, restul sunt
pierderile prin transmisie, de exemplu, căldura care dispare prin
pardosea, tavan, pereţi, geamuri şi uşi.
Casele mai vechi au în principiu izolaţie mai slabă. Necesarul de
încălzire poate uşor să se dubleze, sau chiar mai mult, 20000 –
25000 kWh pe an. La case mai mari (250 – 300m2), necesarul de
căldură, poate urca până la 40000 kWh pe an ; binenţeles contează
şi zona unde casa este plasată ; aceste valori fiind calculate la o zonă
cu o temperatură medie anuală de 6 - 8°C.
Dacă proprietarul casei are o centrală pe motorină, se va lua în calcul
şi gradul de eficacitate. 1 m³ combustibil lichid, dă c.a. 10000 kWh,
dar datorită pierderilor prin ardere, gradul de eficienţă este de c.a.
72%; în acest caz se poate calcula doar 7000 kWh/m³.
Deci o casă cu 20000 kWh necesar de căldură, va avea nevoie de
3m3 de combustibil lichid, sau 20000 kWh curent electric, dacă
încălzirea este direct cu curent.
Necesarul de energie (cumpărată) pentru încălzirea unei construcţii,
diferă de la pierderile de căldură. Energia produsă de aparatura
electrică din casă, deasemeni de temperatura corpului persoanelor
din casă şi de la soare, sunt valori importante în balansul total de
energie al construcţiei. Această căldură gratis înseamnă la case mici
mai vechi, aproximativ 15% diferenţă între energia cumpărată,
pierderile de căldură ale construcţiei şi case noi izolate, deasemeni
c.a. 20% în cazuri extreme, când noua casă este bine poziţionată cu
geamurile spre sud.
Cu sistem de încălzire în pardosea, în care apa din tevi circulă
continuu, se poate face economie cu minim 30%..
Suprafaţa radiantă este mai mare, temperadura apei din spirale nu
este necesar să urce la aceleaşi valori ca în calorifere .
Un mod simplu de a găsi necesarul de căldură pentru o construcţie,
este a găsi necesarul la 1° diferenţă de temperatură între
temperatura interioară şi temperatura exterioară.
Pentru o casă medie (110 – 120m2) modernă, necesarul specific pentru
transmitere este de c.a. 70W/K, ceea ce înseamnă că este nevoie de
70 W pentru a ţine 1° mai ridicată temperatura interioară decât
temperatura exterioară. De exemplu, dacă afară este -18°C, iar în
interior doriţi să aveţi 23°C, diferenţa este de 40°C + 1°. Pentru ca
această diferenţă de 40°C să poată fi menţinută, este nevoie de 1°
diferenţă pentru ca sistemul să facă faţă.
Dacă luăm 70W/K * 40(diferenţa de temperatură)= 2800W.
Pentru aerul din ventilaţie necesarul specific este de 25W/K, dacă
există recuperator de căldură, altfel 50W/K. Se mai complectează
încă cu 5W/K pentru pierderi de aer prin pereţii care nu sunt bine
izolaţi.
Sa continuam putin cu pdc-urile:
1) POMPA DE CALDURA:
Prima pompa de caldura a fost “ inventata” in anul 1871cind, Carl Paul Gottfried a publicat rezultatul cercetărilor sale cu privire la principiul frigorific. În anul 1876 a apărut a doua generaţie de maşini de răcire prin decomprimarea gazelor, tehnică ce a fost aplicată pentu răcirea berii.
De atunci in marea majoritate a caselor exista cel putin cite o pompa de caldura numita „frigider” iar mai tirziu au aparut „Aparatele de aer conditionat” care sunt tot pompe de caldura ambele sisteme bazindu-se pe principiul al II-lea al termodinamicii si principiul „Ciclului Carnot”.
Dacă principiul întâi al termodinamicii a fost un precursor al legii conservării energiei în domeniu proceselor termice, cel de al doilea principiu al termodinamicii a fost formulat ca o lege specifică proceselor termice. Cel de-al doilea principiu al termodinamicii reprezintă o generalizare a rezultatelor experimentale legate de funcţionarea maşinilor termice.
Principiul întâi al termodinamicii pune în evidenţă echivalenţa cantitativă dintre căldură şi lucru mecanic, însă el nu face nicio referire la direcţia de desfăşurare a proceselor termodinamice.
Se spune că un proces de trecere dintr-o stare iniţială 1 într-o stare finală 2 este reversibil, dacă este posibilă revenirea în starea iniţială 1 astfel încât la această stare a sistemului considerat şi starea sistemelor înconjurătoare să fie identică cu starea lor iniţială. Dacă la revenirea sistemului considerat în starea iniţială 1, starea sistemelor înconjurătoare diferă de starea lor iniţială, atunci procesul este ireversibil.
Ciclul Carnot
Descoperirea principiului al doilea al termodinamicii a fost legată de îmbunătăţirea maşinilor termice.
Ciclul Carnot a fost propus de inginerul francez Sadi Carnot în scopul îmbunătăţirii randamentului motoarelor termice. Este un ciclu teoretic, alcătuit din două transformări adiabatice şi doua transformări izoterme. Motorul imaginat de Carnot folosea drept agent termic gaz perfect ce suferea transformări cvasistatice.
Qcedat =Qprimit
Temperatura termodinamică
Studiul ciclului Carnot permite, printre altele, definirea temperaturii termodinamice absolute. Dacă parcurgerea ciclului este reversibilă, din expresia randamentului ciclului Carnot reiese ca raportul Qcedat / Qprimit rămâne constant şi independent de natura substanţei de lucru, dacă maşina lucrează între aceleaşi temperaturi T şi T0.
Formularea principiului al doilea al termodinamicii.
Formularea lui Carnot
Studiind randamentul maşinilor termice ce funcţionează după un ciclu format din două izoterme şi două adiabate, Sadi Carnot a formulat următoarele teoreme:
• Teorema I. Randamentul unei maşini termice reversibile depinde numai de temperatura sursei calde şi a sursei reci şi nu depinde de natura substanţei de lucru.
• Teorema II. Randamentul unei maşini termice ireversibile este întotdeauna mai mic decât randamentul unei maşini termice care funcţionează reversibil între aceleaşi limite de temperatură.
Daca ambele maşini, atât cea reversibilă cât şi cea ireversibilă primesc de la sursa caldă aceeaşi cantitate de caldura Q şi cedează sursei reci cantitatea de căldură Q0, respectiv Q0', rezultă că randamentul maşinii reversibile va fi:
Va urma...doar daca te mai intereseaza sau mai intereseaza pe cineva!
Comentariu