Instalatiile de apa calda si rece: recomandari pentru o lucrare de durata

Odată cu finalizarea lucrărilor de ridicare la roșu a casei, atenția poate fi concentrată spre multitudinea de lucrări de instalații și finisaje. Înainte de a turna șapele de egalizare sau a pregăti pereții pentru tencuire sau finisare, trebuie avută în vedere poziționarea instalațiilor necesare casei. Este vorba despre instalațiile termice, instalațiile electrice, telefonie, comunicații și instalațiile sanitare (apă–canalizare).

Montarea incorectă a obiectelor sanitare poate duce la probleme costisitoare. Un instalator bun din București, Meștereanu, a întâlnit pe parcursul anilor de experiență o multitudine de situații. Totuși, cel mai des, se întâlnesc situații precum: țeavă spartă sau fisurată, scurgeri sau țevi înfundate care pot duce la refulare și WC-uri înfundate

Există mai multe posibilități și soluții tehnice pentru fiecare dintre aceste instalații, însă varianta recomandată și realizată în mare parte de către meșeriași este soluția îngropată. Aceasta presupune pozarea tuturor traseelor, atât la nivel de placă de beton, acoperite de izolația termică și șapa de egalizare, sau în pereți, după specificul fiecărui tip de instalație.

Dacă ne referim la instalațiile de apă rece și caldă, acestea vor patrunde în interiorul casei prin fundație, prin tuburi montate înainte de turnarea plăcii de beton. Totodată, va fi asigurată distribuția interioară pe o rețea de țevi cu diametre potrivite numărului consumatorilor și configurației acestora. La interior, va fi amplasată rețeaua de tevi pe placa de beton si pe pereți. În aceștia din urmă se vor săpa șanturi care să permită amplasarea tevilor, cu tot cu izolația termică. Acoperirea minimă cu tencuială peste izolația tevilor de pe pereți va fi de 1 cm.

Tevile pot fi realizate din diverse materiale, de la variante mai puțin recomandate, precum PEX-AL, la tevi din polipropilenă, tevi de tip PEX, tevi din cupru sau variante mult mai costisitoare din inox. Alegerea variantei optime depinde de fiecare proprietară în parte, însă trebuie avut în vedere că, odată îngropate, tevile nu trebuie să creeze probleme și este indicat să aibă o durabilitate mare.

Pe lângă alegerea tipului de montaj, îngropat sau aparent, și a materialului ales, mai este necesară respectarea unor reguli de alegere a diametrelor tevilor și a poziționării impuse de tipul și mărimea obiectelor sanitare care vor fi alimentate cu apă rece și/sau caldă.

Din punct de vedere al diametrelor utilizate la instalațiile interioare pentru o casă standard, cu o bucătărie și două băi, diametrele utilizate pot fi de 15 mm, 18 mm sau 22 mm, după cum sunt mărimile tevilor de cupru. O coloană care deservește o casă poate fi de 22 mm, din care vor fi efectuate ramificări cu diametre de 15 mm la obiecte sanitare precum lavoarul, vasul de WC, bideul. Dacă există cel puțin două obiecte pe aceeași ramificație sau o cadă cu o baterie sanitară cu debit mărit, va trebui folosit un diametru de 18 mm.

Al doilea set de reguli este legat de analizarea distanțelor de montare a racordurilor spre obiectele sanitare și a spațiului dintre acestea. Există anumite dimensiuni standard prevăzute de normative, dar acestea nu sunt avantajoase de foarte multe ori, mai ales dacă privim diversitatea formelor și soluțiilor obiectelor sanitare de pe piață. Din această cauză, cea mai bună variantă pentru poziționarea obiectelor sanitare în spațiile finite ale băilor și bucătăriilor este alegerea inițială. Aceasta presupune identificarea obiectelor sanitare adecvate. Odată acest pas făcut, un proprietar va avea la dispoziție toate elementele necesare optimizării spațiului și poziționării instalațiilor de apă rece și caldă. Astfel, nu va fi gresita:

• amplasarea unei baterii de cada la o inaltime de 10-15 cm peste nivelul superior al cadei de baie

• in cazul cabinelor de dus la aproximativ 100-120 cm peste nivelul caditei de dus

• la vasul de WC poate fi pastrat un spatiu lateral de 60 cm

• Înălțimea robinetului de apă poate fi de 50–70 cm, în funcție de cât de aproape este de înălțimea de intrare în bazinul de apă.

Aceste distanțe influențează de multe ori aspectul și nu neapărat funcționalitatea, dar pentru o parte însemnată a beneficiarilor finali contează inclusiv detalii precum lungimea racordurilor flexibile.

În cazul scurgerilor, o înălțime cuprinsă în intervalul 40–60 cm este clasică, în timp ce pentru cadite, cabine de duș și racorduri de WC trebuie alese distanțe minime față de sifonul obiectului sanitar pentru evitarea complicațiilor legate de pante în spații limitate.

De aceea, este recomandată cântărirea atentă a opțiunilor în ceea ce privește poziționarea și arhitectura sistemului de distribuție a apei calde și reci, deoarece numai în acest fel pot fi evitate problemele ulterioare. Pentru alte soluții, probleme în execuție, sfaturi despre montarea instalațiilor și a obiectelor sanitare recomandăm discuțiile de pe forumul Misiunea Casa, unde pot fi analizate discuțiile deja existente și descoperite experiențele colegilor de forum, care vor fi cu siguranță de mare ajutor.