Placarea peste faianta si gresia existenta

Placarea cu faianță nouă peste faianța existentă (sau gresie peste gresie) este perfect realizabilă și sigură, eliminând costurile și deranjul demolării. Pașii obligatorii sunt: 1. Verificarea stabilității stratului vechi; 2. Degresarea profundă a ceramicii vechi; 3. Aplicarea unei amorse speciale de contact (cu nisip de cuarț) care creează rugozitate; 4. Folosirea exclusivă a unui adeziv flexibil din clasa C2TE S1 sau S2.

Cea mai la îndemână și durabilă metodă de finisare a băilor și bucătăriilor rămâne ceramica. O lucrare corect executată rezistă lejer peste 20 de ani datorită imunității la umiditate și uzură. Totuși, designul îmbătrânește mult mai repede decât materialul în sine...

Explicație Foto: Pentru ca sistemul să nu cedeze, straturile trebuie să lucreze împreună ca un monolit. Observă cum amorsa cu nisip de cuarț (stratul colorat) sparge luciul faianței vechi și creează micro-piloni de ancorare. Adezivul flexibil (stratul gri) pătrunde între aceste particule de cuarț, garantând că noua placă de faianță nu va aluneca și nu se va desprinde niciodată de pe perete.

Așadar, când vrei să schimbi aspectul băii, primul gând este demolarea: praf fin în toată casa, zgomot pentru vecini, saci de moloz grei și costuri uriașe pentru evacuarea lor. Vestea bună din standardele moderne de construcții? Dacă respecți tehnologia corectă a materialelor, poți monta noile plăci direct peste cele vechi, cu zero șantier de demolare.

Iată ghidul tehnic, pas cu pas, pentru soluția „placare peste placare”.

Pasul 1: Inspecția obligatorie a stratului suport (Testul Ciocănirii)

Aceasta este condiția eliminatorie. Noile plăci și adezivul vor adăuga o greutate suplimentară de aproximativ 20-25 kg/mp pe peretele tău.

Ia un ciocan de cauciuc sau mânerul unei șurubelnițe mari și lovește ușor fiecare placă veche.

Sunet plin: Placa este ancorată ferm și rămâne pe loc.

Sunet a gol: Acea placă, împreună cu stratul de adeziv vechi, se va desprinde sub noua greutate. Trebuie extrasă complet din perete. Golul lăsat se va repara cu un mortar rapid de reparații pentru a aduce suprafața la același nivel. Dacă mai mult de 20% din perete sună a gol, se renunță la placarea peste placare și se decopertează tot.

Pasul 2: Degresarea chimică

Faianța și gresia veche sunt acoperite de o peliculă invizibilă de grăsimi, săpun, calcar sau agenți de curățare. Niciun adeziv nu va prinde pe această mizerie.

Nu este suficient să ștergi cu o cârpă umedă. Folosește o soluție degresantă industrială (sau sodă caustică diluată/detergent puternic) și spală temeinic toată suprafața. După degresare, clătește cu apă curată și lasă peretele să se usuce complet.

Pasul 3: Puntea de aderență (Secretul lucrării)

Glazura ceramicii vechi este ca sticla: neabsorbantă și extrem de lucioasă. Adezivul de ciment va aluneca pe ea și nu va face priză deloc.

Soluția obligatorie este aplicarea unui grund special de contact (adesea numit comercial „Contact de Beton” sau amorsă cu nisip de cuarț).

Acest grund conține rășini puternice și granule fine de nisip. Odată aplicat (cu rola sau pensula), transformă sticla faianței vechi într-o suprafață extrem de rugoasă, ca un șmirghel dur.

Timpul de uscare necesar este, de regulă, între 4 și 12 ore, conform fișei tehnice a producătorului.

Pasul 4: Placarea efectivă și alegerea adezivului flexibil

Acum ai o suprafață perfect pregătită, rugoasă și stabilă. Dar sistemul „perete - ceramică veche - ceramică nouă” este rigid. Pentru a preveni fisurarea plăcilor din cauza micro-vibrațiilor clădirii, alegerea adezivului este vitală.

Cumpără exclusiv adezivi flexibili, clasificați conform normei europene EN 12004 cu indicativul minim C2TE S1 (deformabil) sau S2 (înalt deformabil).

Montajul se face standard: întinde adezivul cu gletiera dințată și presează noile plăci lăsând rosturile de dilatare corespunzătoare (minim 2 mm, obligatoriu chiar și pentru gresia rectificată).

Sfatul Specialistului Misiunea Casa: Finisajele finale

După ce adezivul a intrat în priză complet (de obicei 24 de ore), curăță bine rosturile.

Chituirea: Alege un chit de rosturi acvastic (impermeabil) sau epoxidic pentru băi. Aplică-l cu o gletieră fină de cauciuc. După 10-15 minute, când chitul capătă o peliculă mată, șterge excesul cu un burete umed stors foarte bine, în mișcări diagonale față de linia rostului.

Sigilarea la muchii: Nu folosi chit de rosturi la îmbinarea dintre pereți (la colțuri) sau la îmbinarea dintre perete și pardoseală, deoarece clădirea „lucrează” și acolo va apărea o fisură sigură. În aceste zone de unghi interior, aplică obligatoriu un cordon de silicon sanitar, rezistent la mucegai, la culoarea chitului ales.

Daca ti-a placut acest articol, te poti alatura cu un simplu Like comunitatii de cititori, pe pagina noastra de Facebook.