Folie anticondens: 5 greseli la montaj care se vad abia dupa prima iarna

Folia anticondens e unul dintre cele mai ieftine straturi ale unui acoperiș și unul dintre cele mai scumpe de corectat. După ce se montează țigla sau tabla, nu mai ajungi la ea. Dacă ceva a fost făcut greșit, nu afli în ziua montajului, ci după prima iarnă: pete pe tavanul mansardei, vată umedă, miros de mucegai, lemn de șarpantă care se înnegrește.

Cei care lucrează zilnic cu acoperișuri întâlnesc aceleași cinci greșeli iar și iar. Unele greșeli țin de alegerea materialului, altele de montajul propriu-zis.

Folia rămâne prea mult la soare

E cea mai frecventă greșeală. Fișele tehnice dau limite de expunere UV între o lună și șase luni, iar mulți le citesc ca pe un termen de lucru: „avem trei luni, punem țigla la primăvară”.

Radiația UV degradează însă filmul din mijlocul foliei, cel care oprește apa și lasă vaporii să treacă. Folia arată la fel, dar nu mai face ce trebuie. Un caz tipic: folie lăsată descoperită un an întreg, apoi acoperită cu țiglă. La primele ploi serioase, apa a trecut prin ea.

Cum eviți: comanzi învelitoarea odată cu folia și o montezi imediat după ea. O regulă prudentă este să nu lași folia descoperită mai mult de 30 de zile, indiferent de model. Rezistența UV mai mare din fișa tehnică e o marjă de siguranță dacă se blochează șantierul, nu un motiv să lași folia descoperită.

Folie de polietilenă pusă sub învelitoare

Folia de polietilenă (cea transparentă sau armată, folosită ca barieră de vapori) e ieftină și pare „mai etanșă”. Tocmai asta e problema. Pusă la exterior, sub țiglă sau tablă, nu lasă vaporii din izolație să iasă. Ei condensează sub folie, vata se udă, iar lemnul începe să mucegăiască.

Folia anticondens și bariera de vapori sunt două straturi diferite, cu roluri opuse:

• folia anticondens stă la exterior, peste căpriori: oprește apa și vântul, dar lasă vaporii să iasă;

• bariera de vapori stă la interior, sub căpriori, înainte de gips-carton: împiedică vaporii din casă să ajungă în vată.

Regula e simplă: acoperișul trebuie să fie etanș la vapori spre interior și deschis la difuzie spre exterior. Dacă le inversezi, umezeala rămâne blocată în izolație.

Folie cu valoare Sd mare lipită de vată

Valoarea Sd arată cât de greu trec vaporii prin folie. Foliile de difuzie deschisă au Sd sub 0,1 m și pot sta direct pe vată: vaporii trec prin ele și sunt luați de aerul care circulă între folie și învelitoare. Așa se face azi aproape orice mansardă, cu vata umplând toată înălțimea căpriorilor.

Multe folii ieftine, din polietilenă microperforată, se vând tot ca „folie anticondens”, dar au Sd mult mai mare. Lipite de vată, se comportă aproape ca o barieră de vapori pusă în locul greșit.

Cum eviți: cauți valoarea Sd pe etichetă sau în fișa tehnică. Dacă nu e scrisă, presupune că e mare și nu o lipi de vată. Aceeași atenție la plăcile OSB: un OSB are Sd de 2–5 m, așa că vata lipită de el nu se mai poate usca prin el, oricât de bună ar fi folia de deasupra.

Șipci bătute direct pe folie, fără contrașipci

Peste folie se bat întâi contrașipcile, pe direcția căpriorilor, și abia apoi șipcile pentru țiglă sau tablă. Contrașipcile creează stratul de aer ventilat de sub învelitoare și lasă apa care ajunge pe folie să curgă liber spre streașină.

Fără ele, apa se oprește în spatele fiecărei șipci și intră prin găurile cuielor. Pentru învelitorile metalice, verifică atent compatibilitatea membranei cu sistemul de acoperiș, rezistența mecanică, permeabilitatea la vapori și cerințele de ventilare.

Cum eviți: contrașipci pe fiecare căprior, de regulă de 4–5 cm, mai groase sub tablă (verifică recomandarea producătorului de învelitoare). Le prinzi în căpriori cu holșuruburi de dulgherie, nu cu cuie bătute la întâmplare.

Fâșii montate de sus în jos

Folia se montează ca țiglele: paralel cu streașina, de jos în sus, fiecare fâșie peste cea de dedesubt, cu o suprapunere de 10–15 cm după linia tipărită pe folie. Montată invers, apa curge direct în suprapunere și de acolo în izolație.

Două detalii care se uită des:

• la streașină, folia trebuie să descarce apa în jgheab, peste un șorț de picurare, nu să se termine pe lemn sau în spatele jgheabului;

• la coamă, aerul din stratul ventilat trebuie să aibă pe unde să iasă, printr-o bandă de ventilație.

Străpungerile (coșuri, ferestre de mansardă, aerisiri) se etanșează cu bandă adezivă dedicată foliilor de acoperiș.

Ce verifici pe eticheta foliei înainte să o cumperi

Când compari mai multe modele de folie anticondens, patru informații de pe etichetă îți spun aproape tot:

• Clasa W1 de etanșeitate după EN 13859-1, cea mai bună clasă.

• Valoarea Sd sub 0,1 m, dacă vata va atinge folia.

• Gramajul: 75–95 g/mp pentru anexe și garaje, 110–150 g/mp pentru o casă cu pod nelocuit, 150–170 g/mp pentru o mansardă locuită. Sub tablă alege mai gros decât sub țiglă, pentru că tabla face mult mai mult condens.

• Marcajul CE și declarația de performanță.

Dacă vrei să mergi mai departe, cu tabele de gramaj, valori Sd și calculul necesarului pe metru pătrat, găsești toți acești pași explicați într-un ghid despre cum alegi folia anticondens pentru acoperiș.

Pe scurt: alege o folie de difuzie deschisă, acoper-o repede, lasă-i aer deasupra și montează fâșiile de jos în sus. Sunt patru lucruri simple, dar fiecare dintre ele decide dacă mansarda rămâne uscată ani la rând.