Camera copiilor

Dam tot ce avem mai bun copiilor nostri. Macar pentru faptul ca ceva mai bun decat un copil n-o sa reusim sa facem niciodata. Iar in acest "mai bun" de dat, intra si starea de "acasa", siguranta, caldura si universul fantastic in care trebuie sa creasca micutii nostri.

 

Am auzit deunazi un banc teluric care sustine teoria ca orice copil destept e obligatoriu frumos, dar nu orice copil frumos e neaparat destept. Oricum tot ai nostri sunt, ii iubim la fel de mult. Avea, asadar, o mama un copil cam uratel. La capitolul inteligenta Creatorul se dovedise zgarcit rau de tot. Pe la trei anisori copilul zicea la tramvaie "patru", "tosina" la tot ce misca in jurul lui si lingea peretii. La sase ani nu se schimbase nimic. La 8 ani, nu mai avea pereti, dar tramvaiele erau tot "patru" si "tosina" tot ce misca in jurul lui. Multumita de cresterea fiului sau, in drum spre scoala speciala, mama angaja cu el o discutie serioasa: "Dragul meu, acum ca ai crescut si intelegi sensul vietii si-al lumii asteia, n-ai vrea sa ramanem doar buni prieteni?…"

 

Nu prididesc sa stimez parintii grijulii care, din buna prietenie pentru odorasii lor, se ingrijesc sa le faca si o camera cat mai frumoasa. Dormitor si spatiu de joaca in acelasi timp. Locul in care, daca vrem si intelegem cate ceva, devenim intr-o clipita Alice in Tara Minunilor.

 

Transformari multe, in timp putin

 

Dormitorul copilului este camera care suporta cele mai multe transformari intr- un timp relativ scurt, odata cu varsta acestuia. Si atunci, pentru ca nu intotdeauna ne tin buzunarele pentru schimbari mari si repetate, mobilierul ales trebuie sa fie foarte flexibil si usor adaptabil nevoilor viitoare. Daca dormitorul copilului va fi folosit si ca spatiu de joaca sau de studiu, cum se intampla de cele mai multe ori, atunci, prin amenajare trebuie castigat fiecare centimetru patrat. Zona de dormit va trebui sa fie cat mai restransa, cu alte cuvinte mobilierul va incorpora atat un spatiu de depozitare (haine, jucarii, carti) cat si patul (asa cum ne sugereaza fotografia).

 

Culoarea joaca un rol decisiv in determinarea ambientului unei camere de copii. Culorile mai putin intense reflecta lumina si o disperseaza in incapere. Daca vrem sa obtinem un spatiu "cald", galbenul este una din culorile preferabile, avand abilitatea de-a imprima "ospitalitate" spatiului.

 

Culoarea predominanta a mobilierului ales, in cazul amenajarii noastre este asemanatoare cu cea a parchetului, pentru a diminua psihologic dimensiunile dulapului fixat pe perete. Cele cateva elemente albastru deschis ale mobilierului au rolul de a atrage atentia asupra detaliului ce devine important in aceasta amenajare.

 

Patul extensibil face ca imaginea peretelui cu biblioteca sa se schimbe pe parcursul unei zile. Contrastul discret intre galben si albastru da un anume dinamism spatiului, alungand monotonia unei banale camere de apartament.

 

Copiii si pericolele din casa

 

Imediat ce copilul incepe sa se deplaseze chiar si de-a busilea, tot ce-l inconjoara ii starneste curiozitatea si devine o sursa potentiala de accidente. Perioada cea mai plina de riscuri este intre 18 luni si 3 ani, bucataria fiind prin excelenta locul majoritatii pericolelor. Iata de ce va oferim cateva sugestii pentru a preveni eventualele accidente. La bucatarie, orientati toartele cratitelor catre centrul aragazului. |naltati marginile aragazului si instalati un gratar in fata cuptorului sau o "usa rece" de protectie.

 

Reglati instalatia de apa calda astfel incat temperatura sa nu depaseasca niciodata 40-50 de grade C. Nu lasati la intamplare uscatorul de par sau aparatul de ras. Aplicati pe parchet ceara antiderapanta. |n baie, asezati covorase antiderapante. Atentie la ferestre! Micutilor le place sa se catere, asadar nu lasati scaune, masute sau tabureti langa ferestre. Daca balconul nu e inchis adaugati un grilaj de protectie la balustrada acestuia. Oglinzile si etajerele trebuie fixate solid in perete. Blocati sertarele cu opritori. La colturile meselor, puneti coltare din plastic moale. La balamale puneti dispozitive impotriva prinderii degetelor. Astupati prizele cu dispozitive de plastic. Nu lasati sa atarne snururile storurilor. Inlocuiti-le mai bine cu o bagheta din plastic. Aveti grija unde puneti: detergentii, solventii, parfumurile, tacamurile, pilele de unghii, brichetele, suruburile si toate obiectele mici si usor de inghitit.

 

Acum, ca v-ati asigurat de prevenirea acestor pericole, sa vi-l tina Dumnezeu sanatos, cresteti-l cu dragoste si cu minte si sa va bucurati de el toata viata!