Izolarea podului si acoperisului

Daca o locuinta are un pod neamenajat ca mansarda, putem spune ca acoperisul este „rece“, in sensul ca prin acest spatiu este realizata o ventilatie naturala. Vaporii din atmosfera intra si ies prin orificii special prevazute la constructie. Ferestrele de iluminare a podului nu sunt folosite pentru aerisire decat sporadic, datorita pericolului reprezentat de intrarea apei si „invadarea“ pasarilor.

Ca termen opus de comparatie avem acoperisul „cald“, neventilat, des intalnit la cladirile fara invelitoare din tigla sau tabla din otel, de exemplu la blocurile obisnuite. Circuitul aerului se realizeaza si daca avem o mansarda, doar ca acesta este mai putin intens, avand loc doar printre sipcile peste care este montata invelitoarea.

Indiferent daca vom amenaja podul casei ca mansarda sau nu, este necesara izolarea impotriva apei din interior sau exterior, a pierderilor de caldura si, nu in ultimul rand, a zgomotelor din afara. Prin zona acoperisului se produc disipari de caldura de aproximativ 30% din necesarul de energie termica al casei, fapt deloc de neglijat. Pe de alta parte, mentinerea unei atmosfere umede in pod determina distrugerea structurii din lemn a sarpantei, ceea ce primejduieste securitatea cladirii.

Cat despre poluarea fonica, ce sa mai vorbim... E bine de stiut ca materialele termoizolante, care includ mici canale sau goluri de aer, sunt folositoare in acest sens. Sunetul propagat pe calea aerului va fi amortizat la trecerea prin labirinturile panourilor respective si astfel vom fi mai „linistiti“.

Mai intai, podeaua...

Sa presupunem ca suntem in pod, gata sa ne apucam de treaba. Va sfatuim ca repararea exterioara a acoperisului sa o lasati in seama unui specialist, intrucat aceasta necesita experienta si prezinta riscuri de accidentare. Daca dispuneti de un buget mic, va puteti limita la o izolare a pardoselii podului, lucrarea cea mai simplu de realizat. Mentionam ca este foarte importanta pastrarea ordinii de aplicare a straturilor.

Cand avem o suprafata plana din beton, gips carton sau lemn, incepem cu hidroizolatia. Aceasta poate fi realizata prin lipirea de pardoseala a unei folii din aluminiu, polietilena, hartie cerata sau carton bitumat cu ajutorul unor adezivi speciali.

De asemenea, putem utiliza o serie de membrane ceva mai complexe, alcatuite din straturi succesive de materiale cu rol de bariera pentru vapori.

Ratiunea montarii hidroizolatiei este ca umiditatea provenita din condensarea vaporilor din pod sau prin patrunderea accidentala a apei sa nu ajunga la tavanul camerei de dedesubt, provocand igrasie.

Urmeaza termoizolatia, pentru executia careia putem folosi unul dintre urmatoarele materiale: vata minerala (pe baza de sticla sau cuart), polistiren extrudat sau expandat sau poliuretan. Daca utilizam polistirenul, e recomandabil ca sistemul sa cuprinda si o placare ulterioara cu gips-carton, pentru protectie impotriva focului sau trasformarea podului in zona circulabila. Aceasta placare este realizata in scopul evitarii unui eventual incendiu izbucnit de la cosul de fum. Speram ca nu va afumati slanina in pod...

Unii specialisti considera aceasta placare inutila din perspectiva incendiului. Desi gips-cartonul poate rezista trei ore la foc deschis, polistirenul cu pricina se va topi in citeva minute, asa ca masura pare exagerata. Noi ne-am facut datoria si v-am spus.

Tot ca regula generala, straturile „implicate“ vor fi lipite strans, pentru a nu crea goluri de aer in care s-ar putea aduna condensul. Daca pardoseala podului e alcatuita din grinzi aparente, neacoperite, izolatorul termic trebuie asezat intre aceste elemente. Deasupra putem construi o podea circulabila din materialele pe care le avem la dispozitie. In cazul in care nu ne este de mare folos aceasta pardoseala, vom aplica izolatia si peste grinzi.

Un alt material util, cu calitati izolante similare, este vata minerala vrac, care poate fi varsata pur si simplu intre grinzi. Metoda este utilizata atunci cand nu avem suficient spatiu in pod sa ne putem „desfasura“ cu toate sculele necesare. In cazul grinzilor aparente, hidroizolatia este dificil de realizat, asa ca cea mai buna varianta este amenajarea tavanului camerei de dedesubt.

...si apoi acoperisul!

Dupa ce am ispravit cu partea de jos, sa privim mai atent la acoperisul casei, care trebuie sa-si faca datoria in orice conditii, fie ploaie, vant sau ninsoare. Vom aplica, asa cum deja ne-am obisnuit, hidro si termoizolatie. Acestea urmeaza a fi realizate continuu, pe toata suprafata interioara a acoperisului, fara a pierde din vedere nici o zona, oricat ar parea de nesemnificativa.

Materialele necesare sunt cam aceleasi, doar metodele de aplicare sunt un pic diferite.

In primul rand, gravitatia ne da de furca. Daca la podea lucrurile erau mai simple, aici toate elementele trebuie sustinute pentru a obtine o stabilitate a elementelor constructive si o etanseitate cat mai buna. Partea frumoasa este ca orice sistem izolant care se respecta este „pregatit“ pentru aceste situatii. Prin urmare, ne vom folosi de tehnicile de prindere proprii fiecarui sistem. Este necesara inca o mentiune: pentru izolarea invelitorii va recomandam sa utilizati vata minerala, pentru ca aceasta are proprietati de difuzie a vaporilor, superioare polistirenului.

De asemenea, trebuie evitata situatia in care stratul de izolatie se apropie la mai putin de 3 cm de invelitoare, mai cu seama cand aceasta este fabricata din metal. Vara, cand temperaturile la acest nivel sunt ridicate, ele se pot deteriora in contact cu otelul, tigla din ceramica sau beton. La invelitoare, ordinea de aplicare a materialelor izolante este exact inversa in comparatie cu amenajarea pardoselii. Astfel, prima data asezam stratul de vata minerala sau polistiren chiar sub astereala, intre capriori. In cazul vatei minerale, vom prefera un model care sa cuprinda accesorii de montaj intre grinzi (federe). Nu sunt necesare rosturi de dilatare, ba chiar recomandam o fixare fortata a saltelelor de vata sau a placilor de polistiren.

Urmeaza montarea unui al doilea strat de termoizolatie (optional), peste capriori, iar deasupra folia din aluminiu sau polietilena cu rol de bariera de vapori. Lucrarea ne va fi cu atat mai utila daca ulterior dorim sa amenajam o mansarda. In acest caz, vom beneficia de o buna protectie fata de condensul din zona invelitorii.

Cand efectuam o reparatie generala a acoperisului putem aplica inca un strat de hidroizolatie, sub sau peste astereala. Acesta protejeaza podul nemansardat de infiltratii de praf, zapada viscolita sau apa de ploaie.

Foliile impermeabile au un neajuns: nu permit difuzia vaporilor, ceea ce in unele cazuri provoaca igrasie. De aceea vom utiliza membrane permeabile, dar numai la recomandarea specialistilor care ne vor indica modelul potrivit locului in care avem probleme. Materialele cu pricina inlesnesc difuzia vaporilor, dar nu permit intrarea apei in pod. Numeroase firme de profil comercializeaza aceste tipuri de folii cu proprietati speciale (unele dintre ele pot sustine o coloana de apa cu inaltimea de peste un metru, dar lasa sa treaca 1,5 kg de vapori de apa pe zi).

Mentionam ca grosimea si calitatile materialelor sunt cu atat mai importante cu cat conditiile climatice ale zonei sunt mai dure.

Odata realizate lucrarile de amenajare a podului, pana la mansardare mai e un singur pas. Cand ajungeti la aceasta etapa nu intrati in panica, din lipsa de consiliere.

În pregătire: un nou articol despre ... mansardare!