Digitalizarea constructiilor in Romania: de la planseta la BIM si Digital Twin. Interviu cu Dan Moraru, Fondator ALLBIM NET

Cu ocazia „Galei Sustenabilității Mediului Construit”, am avut plăcerea unei discuții extrem de interesante cu Domnul Dan Moraru, Director General & Fondator ALLBIM NET, și cu Doamna Andra Dobrinescu, Head of Marketing. Aceștia ne-au oferit o serie de răspunsuri valoroase care conturează nu doar istoria digitalizării în construcțiile din România, ci și viziunea tehnologică pentru următoarele decenii. Rezultatul este un dialog onest despre curaj, precizie și comunitate, pe care vă invităm să-l parcurgeți mai jos.

Viziunea din 1990: Cum ați avut curajul să pariați pe modelarea informației (BIM) într-o eră în care rigla de calcul și planșeta erau încă standardele de aur în proiectarea românească?

Dan Moraru: Nu a fost neapărat curaj, ci o concluzie logică. În ’92, când am început să colaborez cu cei de la Nemetschek, discrepanța între precizia cerută pe șantier și ceea ce puteam noi desena pe o planșetă era uriașă.

Am văzut pentru prima dată Allplan și am pariat pe tehnologie înainte ca măcar să existe termenul de BIM, pentru că mi s-a părut firesc ca un proiect să fie o bază de date, nu doar un teanc de hârtii. În acea eră, o eroare pe planșetă însemna ore întregi de șters și retrasat linii. În ALLPLAN, rezolvăm totul în câteva secunde.

Pentru mine, asta a fost marea revelație: că putem câștiga timp pentru gândire. Și am vrut să oferim inginerilor și arhitecților români un software care să le permită să vadă clădirea gata înainte de a fi turnat primul metru cub de beton.
 

Andra Dobrinescu: Ca o anecdotă despre acele vremuri, Dan mi-a trimis o poză de acum 33 de ani în care softul era livrat pe o casetă cu bandă de… 189 de metri! Softurile erau extrem de scumpe atunci, iar astăzi tehnologia – deși a devenit mult mai accesibilă, are un grad de complexitate crescut, făcând echipa de suport, esențială.

Momentele de cumpănă: În acești 30 de ani, care a fost cel mai mare „nu” pe care l-ați primit din partea pieței și cum ați reușit să convingeți breasla că digitalizarea nu este un cost, ci o investiție în precizie?

Dan Moraru: Cel mai greu obstacol a fost mentalitatea. Am auzit de multe ori versiuni ale lui „am construit și până acum fără 3D sau BIM și nu a căzut nicio clădire”. Digitalizarea era privită strict ca o cheltuială, nu ca un câștig de productivitate.

Cum i-am convins? Arătându-le unde pierd bani. Când demonstrezi că o neconcordanță între arhitectură și structură, detectată în software, te scutește de refăcut armătura pe șantier, discuția se schimbă. E o logică simplă: e infinit mai ieftin să dărâmi un perete virtual cu un click decât să spargi betonul deja turnat pentru că s-a omis un gol de instalații. Am început cu proiecte-pilot și am lăsat rezultatele să vorbească. Am demonstrat că eroarea umană, în proiectare sau în execuție, costă mult mai mult decât orice licență.

Scenariul moștenirii (2D vs. Digital): Dacă un beneficiar vine astăzi cu un set de planuri printate, relevee și poze, care este „magia” pe care o face software-ul ALLBIM pentru a transforma acest istoric într-un model 3D inteligent, capabil să genereze liste de cantități și oferte instantanee?

Dan Moraru: Nu facem „magie”, ci modelare corectă. Planurile 2D sau pozele sunt doar punctul de plecare și le folosim ca substrat digital. Peste ele, „construim” virtual folosind obiecte parametrice: pereți, grinzi, goluri de ferestre.

Diferența e că aceste elemente sunt interconectate. Dacă modifici o cotă în plan, se actualizează automat și în secțiune și în lista de cantități. Asta e de fapt cea mai mare valoare: eliminăm o mare parte din modificările care trebuie coordonate în toate piesele desenate și din calculul manual al extraselor de materiale, unde apăreau cele mai multe erori. Putem să oferim astfel beneficiarului cifre exacte încă din faza de ofertare.

Dar dincolo de soft, diferența o face echipa. Noi nu avem un call-center obișnuit; suportul nostru tehnic e format din ingineri, arhitecți sau urbaniști, care au proiectat la rândul lor. Când un client ne sună cu o problemă, vorbește cu cineva care înțelege de ce nu-i iese un extras de armare, nu cu cineva care citește dintr-un manual.

Gândiți-vă la o casă ca la o mașină. Mașina te anunță când ai un senzor defect sau când trebuie să faci revizia. Asta înseamnă digitalizarea: să ai tot istoricul casei (reparații, filtre, centrală) într-o platformă de tip cloud. Un exemplu istoric: în 1998, am realizat primul "digital twin" pentru Consiliul Județean Brăila, modelând clădiri din centrul istoric pentru a afla date precise despre ele în orice moment.

BIM și Sustenabilitatea (ZEB): Domnul Profesor Livio Mazzarella ne-a vorbit în cadrul Galei Sustenabilității Mediului Construit, despre decarbonizare. Cum ajută soluțiile dumneavoastră un proiectant să simuleze amprenta de carbon a unei clădiri încă din faza de concept, înainte de a turna primul metru cub de beton?

Dan Moraru: Sustenabilitatea nu e doar un termen la modă, e o cerință tehnică din ce în ce mai dură. Din ALLPLAN, spre exemplu, modelul geometric și proprietățile materialelor (coeficienți termici, volume) sunt transferate direct (prin formate ca IFC sau XML) către softurile de calcul energetic sau audit, cum e ENERG+.

Nu mai introducem datele de mână, deci riscul de eroare e zero. Putem testa rapid diferite zeci de variante de anvelopantă sau de izolație pentru a vedea care e soluția optimă pentru standardul nZEB (Nearly Zero Energy Building). Practic, vedem cum va „consuma” clădirea și îi calculăm amprenta de carbon dinainte să existe fizic.

Evoluția meseriei de proiectant: Se spune că software-ul „face totul”. Cât mai contează intuiția inginerului în fața unui computer care poate genera sute de variante de optimizare termică și structurală?

Dan Moraru: Software-ul e un instrument foarte puternic, dar rămâne doar un instrument. El îți poate genera 50 de variante de optimizare termică sau structurală, dar experiența și intuiția inginerului îi spun acestuia care este cea mai fezabilă pentru contextul local și pentru bugetul clientului.

Știm că tehnologia fără expertiză e inutilă, de aceea rolul nostru e să-l eliberăm pe proiectant de munca repetitivă de „desenator” ca să aibă timp să gândească soluția tehnică.

Mesaj pentru tinerii „digital natives”: Ce îi spuneți unui student care astăzi consideră BIM-ul ca fiind ceva de la sine înțeles? Care este valoarea pe care el trebuie să o aducă peste tehnologia pe care o puneți la dispoziție?

Dan Moraru: Le spun că software-ul este doar alfabetul. Faptul că știi să folosești programul e normalitatea de azi, nu mai e un avantaj competitiv.

Valoarea lor reală va sta în înțelegerea procesului de construcție în ansamblu. BIM-ul fără o bază solidă de inginerie sau arhitectură e doar o reprezentare grafică frumoasă.

Sfatul meu e să învețe meserie „pe viu”, să meargă pe șantier, să stea în birouri de proiectare, să lucreze în echipe multidisciplinare și abia apoi să se așeze la laptop. Tehnologia trebuie să fie subordonată logicii de construcție, nu invers.

Parteneriatul cu Misiunea Casa & OAER: Cum vedeți rolul educației (atât al specialistului, cât și al beneficiarului final de pe forumul nostru) în accelerarea adopției tehnologiilor de proiectare inteligentă în România?

Dan Moraru: Educația este esențială pentru a-i aduce pe toți pe aceeași pagină. Prin parteneriatul cu OAER și Misiunea Casa, încercăm să explicăm nu doar specialistului, ci și beneficiarului de ce merită să ceară un proiect BIM. Un client care înțelege că un model digital îi va reduce costurile de întreținere pe 20 de ani va pune presiune pe piață să se modernizeze. Noi ne implicăm activ prin cursuri, webinarii și evenimente ca The BIM Challenge sau Infradays, pentru că vrem să creștem nivelul întregii comunități, nu doar să vindem un produs.

Digitalizarea construcțiilor în România transcende simpla utilizare a unui software, devenind o strategie esențială de eficiență prin care erorile de șantier sunt eliminate înainte de execuție, salvând timp și resurse semnificative. Viitorul industriei aparține specialiștilor care stăpânesc „alfabetul digital” fără a neglija însă rigoarea ingineriei clasice și intuiția tehnică. Prin educație, parteneriate solide și adoptarea conceptelor precum Digital Twin, comunitatea tehnică din România trece de la simplul desen la gestionarea inteligentă a datelor, asigurând clădiri mai sigure, mai ușor de întreținut și mai prietenoase cu mediul.