Gandeste global, actioneaza local

Este doar un motto sau chiar a devenit atitudinea obligatorie pe care fiecare individ va trebui sa o imbratiseze pentru a fi un sustinator al vietii? Responsabilitatea neasumata la nivel colectiv ne este oglindita de consecintele poluarii in diferitele ei forme iar apelul la trezire ne este dat de multe ori de imaginile prin care natura este devastata de actiunile umane.

Umanitatea consuma energie, cu fiecare pas, cu fiecare respiratie iar caminul nostru a devenit un mod de actiune local pentru a controla acest consum.

Industria constructiilor se inscrie in randul industriilor care contribuie la acest consum de resurse al planetei. Cladirile folosesc 32% din total resurselor consumate de industria constructiilor si sunt responsabile de consumul a aproximativ 40% din totalul energiei folosita la nivel global. Cladirile contribuie si la emiterea gazelor cu efect de sera intr-un procentaj de pana la 30% conform Raportului privind cladirile si schimbarile climatice UNEP (United Nations Environment Programme).

In ultimele doua decenii, un numar tot mai mare de sisteme de evaluare ale cladirilor verzi (GBRS- Green Building Rating Systems) au fost dezvoltate de tari din intreaga lume pentru a evalua si a certifica cladirile verzi ajungand in prezent la 15 sisteme comparabile de certificare; cel mai timpuriu GBRS a fost lansat in anii 1990 in UK. Conceptul s-a dezvoltat accelerat in anii 2000 ajungand azi sa fie considerat o dovada de constientizare a realitatii cotidiene si de stabilitate in demersurile de a conserva resursele naturale, de a limita efectele negative asupra mediului. Aceste versiuni de a evalua sustenabilitatea se aplica unei varietati de proiecte in diferite etape de proiectare si executie sau tipuri de structuri existente identifica sapte criterii esentiale de evaluare care au fost utilizate in mod obisnuit de diferite GBRS si a constatat ca cel mai important criteriu de evaluare a fost „energia”, urmata de „locatie”, „mediul interior”, „mediul exterior”, „materiale”, „apa” si „inovatie ”.

Am selectat sa mentionam ca exemple sistemele BREEAM (de origine din UK), LEED (de origine din USA), CASBEE (de origine din Japonia) si Green Star NZ (de origine din Noua Zeelanda); BREEAM, LEED si CASBEE  sunt cunoscute ca lideri la nivel global, iar Green Star NZ este un sistem relativ nou a carui versiune recent lansata a adus un aport semnificativ numarului cladirilor sustenabile certificate.

BREEAM a fost introdus pe piata in 1990 si este considerat ca prim tip de evaluare a cladirilor sustenabile din lume, lansat si operat de BRE (Building Research Establishment) in Marea Britanie. Este utilizat pe scara larga datorita flexibilitatii sale; a integrat codurile si conditiile locale, dar permite aplicarea si la nivel international depasind pragul de 560.000 de certificari la nivel mondial.

LEED este un standard voluntar dezvoltat de USGBC (US Green Building Council) lansat in 1998, considerat ca fiind cea mai adoptata schema de rating, numarand peste 160 tari si 18 miliarde de metri patrati construiti in care se aplica.

CASBEE a fost dezvoltat in colaborarea academiei, industriei si guvernarii locale in 2001 in Japonia. Datorita limitarii sale la contextul japonez, numarul cladirilor certificate este inca modest, dar sistemul se diferentiaza prin cel mai larg context evaluat in demersul de certificare.

Contabilitatea robusta a emisiilor de carbon din interiorul mediului construit a devenit o chestiune urgenta si de interes global. Factorii politici actuali adopta masuri efective de a limita poluarea si de a intoarce efectele negative ale migratiei populatiei catre zonele urbane, densitatea populatiei atingand cote dificil de gestionat.

Decizia de a construi responsabil influenteaza sistemele de guvernare, sa introduca pe agenda lor politica prioritati social-economice care creeaza noi locuri de munca prin dezvoltarea cat si diversificarea economiei locala.

Constructiile pot livra rapid si rentabil posibilitatea reducerii efectelor schimbarilor climatice.

Un aport considerabil in posibilitatea reducerii poluarii este dat de tipul de refrigerant folosit de HVAC si de consumul specific de energie al echipamentului; sunt alegeri ce influenteaza major indirect incalzirea globala.

In ceea ce priveste tipul de refrigerant selectat pentru instalatia de climatizare a unei cladiri se face un compromis intre potentialul ridicat de epuizare a stratului de ozon al refrigerantului si potentialul ridicat de incalzire globala al refrigerantului, se cauta un echilibru intre efectele acestuia pentru un impact negativ mai mic. Alegerea unui refrigerant cu potential scazut de epuizare al stratului de ozon, strat parte a stratosferei Pamantului cu rol de protectie pentru radiatiile UV, creste potentialul de incalzire globala datorita eficientei scazute, echipamentul consuma mai multa energie pentru a incalzi sau raci un spatiu.

Cercetarile actuale din industria de profil urmaresc identificarea unui refrigerant care sa nu aiba efect direct sau indirect daunator mediului. Prin Protocolul de la Montreal din 1987 s-a interzis productia CFC (clorofluorocarburilor) si se doreste evitarea HCFC (hidroclorofluoroarburilor) ca posibili refrigeranti pentru constructiile noi si eliminarea acestora din cladirile existente.

Amprenta de carbon a unei cladiri se traduce nu doar prin consumul de energie efectiv de functionare al cladirii si emisiile rezultate, cat si prin consumurile conexe derivate din locatia cladirii si transportul pana la aceasta.

Majoritatea automobilelor si a celorlalte vehicule de transport foloseste combustibili derivati din petrol care prin ardere produc emisii de gaze cu efect de sera care contribuie la schimbarile climatice globale. Pentru limitarea acestui efect alegeri responsabile ale consumatorului pot schimba drastic cursul industriei: partile interesate de achizitia sau constructia unei proprietati trebuie sa se orienteze catre zonele de aglomerari urbane, in timp ce ocupantii trebuie sa inteleaga utilitatea folosirii cu precadere a formelor de transport alternativ ca transportul public, a masinile electrice, bicicletele si servicii de car-sharing.

Oameni. Planeta. Profit.

Conceptul care intalneste cele mai inalte standarde in luarea de decizii are ca scop extinderea viziunii unei alegeri asupra constructiilor, nu se mai urmareste interesul strict al beneficiarului final al unei constructii ci si al celor implicati in procesul de realizare a acesteia in oricare faza tehnologica, a ocupantilor, utilizatorilor, zonei in care se dezvolta constructia si impactul asupra mediului. Sustenabilitatea are un rol definitoriu asupra nevoilor viitoare ale locatarilor cladirilor, o cladire proiectata in aceasta directie favorizeaza un mediu sanatos si mult mai productiv cu un efect pozitiv si din punct de vedere economic, acela de a reduce costurile prin utilizarea metodelor verzi – una din cele mai eficiente metode de reducere a costurilor fiind performanta energetica. O cladire proiectata intr-o maniera sustenabila reduce impactul asupra mediului pe intreaga durata de viata a acesteia.

Conceptul celor trei stalpi ai sustenabilitatii are la baza un proces integrativ ce atrage atentia asupra efectelor cumulate din deciziile din proiectare si executie asupra mediului inconjurator si comunitatii; se datoreaza constientizarii responsabilitatii de a satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

O dezvoltare durabila bazata pe intregul ciclu de viata al unei constructii aduce schimbarea perspectivei asupra costurilor, impactului materialelor si serviciilor folosite prin implementarea celor mai bune practici si procese ce permit accesibilitatea pe termen lung, cu un impact minim asupra mediului. Aceasta abordare are doua componente, evaluarea impactului constructiei asupra mediului si evaluarea costurilor pe durata de viata a unei constructii. Intr-o analiza a impactului asupra mediului se verifica materialele si echipamentele, functie de cerinta de sustenabilitate, de la sursa de extragere a materiei prime ce a stat la baza procesului de productie, procesele de extragere si productie pana la momentul livrarii si punerii in opera, functionarea si mentenanta pe toata durata de viata a constructiei si cum se poate reutiliza sau recicla la momentul iesirii din uz. Rezultatul analizei se traduce intr-o cantitate de energie integrata in produs care face diferenta in selectarea solutiei constructive favorabile, preferandu-se produsele cu o cantitate mai mica de energie inmagazinata. Alegerea solutiei cu rentabilitate crescuta se face prin evaluarea costurilor derivate initiale, de functionare si perioada de amortizare. De multe ori un echipament cu un cost mai ridicat de achizitie poate avea un cost mai redus de exploatare datorita unui eficiente crescute si unei durata de viata mai mare ce poate evita schimbarea acestuia pe durata de viata a constructiei si deci, un cost total mai redus fata de un alt echipament cu cost de achizitie mai mic dar care cere mentenanta cu frecventa ridicata sau chiar inlocuirea sa mai rapida.

Schimbarile climatice globale, conceptul impactului deciziei unei constructii asupra oamenilor, planetei si profitului si abordarea unei constructii din prisma ciclului ei de viata dau forta sistemelor de notare pentru cladirile verzi sa trateze cu o rigurozitate superioara conceptele de baza si rezultate finale.

Industria constructiilor verzi evolueaza rapid, existand o tendinta accentuata de crestere a instrumentelor pentru evaluarea acestor cladiri verzi. Pentru a putea obtine acest tip de certificare este necesara o evaluare standardizata si sistematica a caracteristicilor cladirii in raport cu mediul si comunitatea. Exista diverse scheme de certificare pentru cladirile verzi, fiecare avand metodologia, procedurile si indicatorii proprii de stabilire a caracteristicilor care definesc o cladire verde.

Autor: Andreea Paduraru - LEED AP BD+C; Design Coordinator; Building Construction Division