"Planul" sticlei "termopan"

V-am dezvaluit saptamanile trecute cum se face sticla si care sunt cele mai “inteligente” utilizari ale acestui material. Dar nu v-am spus nimic despre cele mai raspandite tipuri de sticle: sticla plana si geamul termoizolant.

Ochiurile de sticla de la ferestre au fost folosite si apreciate de oameni incepand de acum 2000 de ani. Ele au devenit insa accesibile abia la sfarsitul secolului trecut. Cele mai vechi procedee se bazau pe turnarea sticlei intr-o rama ce delimita si dadea forma placii de sticla. Se obtineau astfel placi groase cu suprafete nu prea netede.

Imposibilitatea de a obtine placi mari de sticla a dus probabil la inventarea tehnicii vitraliilor care au permis inchiderea cu sticla a marilor ferestre ogivale. In acest scop se sufla sticla topita sub forma unei basici de dimensiuni convenabile la care se atasa o vergea de fier in partea opusa tevii de suflare. Dupa desprinderea acesteia se rotea rapid vergeaua si sticla capata forma unui disc. Din aceste discuri sau bucati taiate de discuri se confectionau vitraliile.

Procedele s-au perfectionat continuu. Din dorinta de a obtine oglinzi de dimensiuni mari s-au pus la punct procedee de laminare a sticlei. Sticla obtinuta prin laminare trebuie slefuita si lustruita pentru ca suprefetele sa fie netede si paralele. Slefuirea se face cu o suspensie de nisp in apa si folosind discuri grele de fonta care se rotesc. Din 1959 se produce sticla plana prin procedeul numit al ,,sticlei plutitoare” (procedeul Pilkington). In acest procedeu topirea si laminarea se face prin aceleasi operatii doar ca placa de sticla laminata este condusa pe suprafata unei bai de metal topit incalzit la temperatura ridicata. Sticla moale intra in contact cu suprafata metalului topit; se netezeste perfect suprafata superioara, incalzita cu ajutorul unei flacarei se netezeste datorita actiunii tensiunii superficiale (,,lustruirea la foc”). Placa de sticla, avansand pe baia de metal, se racoreste si este trecuta apoi in cuptorul de recoacere. Suprafetele apar perfect netede, fara a fi nevoie de slefuire.

Dar pentru a asigura in locuinte accesul luminii soarelui si confortul maxim, sticla trebuie sa fie termo-si fonoizolata. Proprietatille izolante termic si fonic se realizeaza de obicei inchizand intre 2 placi de sticla un strat de aer (ferestre duble).

In cazul cladirilor moderne in care sticla formeaza pereti intregi se foloseste un sortiment relativ nou de geamuri, numite comercial “termopane”. Geamurile termoizolante sunt de fapt niste panouri formate din doua sau mai multe placi de sticla prinse intre ele fie prin sudura , fie prin lipire de rame, care inchid intre ele straturi de aer uscat, termo-si fonoizolant. Panourile se fixeaza direct in zidire si pot avea dimensiunile cele mai diferite, in functie de constructie. Grosimea stratului de aer trebuie sa fie de maximum 4cm pentru ca stratul de aer sa se comporte laminar. Au o mare rezistenta mecanica si calitati izolante (fonice sau termice) corespunzatoare grosimii stratului de aer.

Pentru reglarea cantitatii de lumina panourile pot fi prevazute intre placile de sticla cu jaluzele de aluminiu ce pot fi manevrate din exterior. Pentru ca interiorul sa nu fie vizibil de afara, intre placi se puneun strat de fibra de sticla (1-1,25mm grosime).

Geamul termoabsorbant are in compozitia sa oxizi care absorb intens radiatiile inflarosii. Acelasi efect il are sticla care are pe o fata o depunere a unei pelicule metalice semitransparente. Pelicula joaca rolul unei oglinzi care reflecta o mare parte din radiatiile ce cad pe geam ferind interiorul de o incalzire exagerata. Din afara geamul pare ca o oglinda. Prin el se vede perfect in afara dar impiedica vederea interiorului.

Sticla fototropica – isi schimba reversibil transparenta in functie de intensitatea si lungimea de unda a radiatilor incidente. Astfel se regleaza automat iluminatul in timpul zilei. Sticla de siguranta este sticla care prin spargere nu da cioburi periculoase si se foloseste in special in mijloacele de transport. In toata lumea se produc trei tipuri de sticla de siguranta: sticla armata, sticla triplex, sticla calita (la noi-securit).

Sticla armata contine in grosimea ei o retea de sarma de fier cu ochiuri patrate hexagonale sau alta forma, care in momentul spargerii impidica desprinderea cioburilor si caderea placii din rama in care este fixata. Se foloseste la acopeirea haleleor industriale si la constructia peretilor laterali. Sticla triplex este format, in principiu, din doua placi de sticla lipite pe un material transparent care, la spargere retine cioburile si nu lasa geamul sa iasa din rama. Triplexul are rezistenta mecanica mare, dar este cel mai scump sortiment de sticla plana.

Placile securit, cele mai utilizate in transporturi, se obtin prin calirea sticlei. Placile agatate de niste dispozitive speciale (de obicei verticale), sunt incalzite in cuptoare electrice pana la aproximativ 600°C. Dupa cateva minute sunt scoase si racite repede cu jeturi de aer. Rezistenta mecanica la incovoire creste de 5-8 ori fata de cea a sticlei necalite iar la spargere formeaza cioburi sub forma unor graunte cu muchii si colturi rotujite, nepericuloase pentru calatori. Un dezavantaj il constituie zgomotul puternic produs la spargerea geamului securit. Acest zgomot ii poate surprinde pe soferi si le pot distrage atenti de la trafic.

Cam acestea ar fi principalele tipuri de sticla. Un material care la prima vedere pare foarte banal, dar care ne face viata mult mai usoara, fara de care... poate chiar nu am putea trai...