Stilurile decorarilor interioare se refera atat la moda in sine, alegerea desenelor, tehnicile coloritului, cat si la implicatiile epocii. Cu exceptia motivelor vegetale, animale sau mitologice, ornamentele au reprezentat, de-a lungul timpului, simbolurile puterii.
Stilurile clasice au fost impuse in primul rand de Franta, dar detin trasaturi comune in toate tarile europene.
Stilul gotic, specific secolelor XIII - XV este inventat in Ile-de France. Este corespondentul unei perioade, in general instabile, care favoriza deplasarile. Piesa de mobilier caracteristica este cufarul, care joaca simultan rolul de dulap si de banca de stat.
Stilul renascentist, se instaleaza in gustul general in prima jumatate a secolului XVI. Se dezvolta mai ales in timpul regelui Henric al-II-lea, de la care imprumuta si numele. Apar noi tipuri de mobila: bufetul cu doua corpuri, scaunul cu baldachin si scrinul cu mai multe sertare.
Stilul Ludovic al XIII-lea apare la inceputul secolului al XVII-lea. Sculpturile stilului renascentist sunt inlocuite cu elemente din lemn strunjit. Apar scaunele capitonate. Mobila emblematica este cabinetul, ornat cu incrucisari de pietre semipretioase, fildes sau baga.
Stilul Ludovic al XV-lea da, din plin, apa la moara dorintei de eleganta si confort: apar coltarele, berjerele, marchizele. Mobilierul este abundent decorat (stilul rococo). Obiectele sunt acoperite cu veritabile picturi in lemn.
Stilul Ludovic al XVI-lea are ca specific formele mai sobre. Sunt redescoperite motivele antice: caneluri, medalioane sau ornamente cu linii finite sau meandre. Este epoca vitrinelor si bibelourilor.
Stilul Ludovic-Filip este dat de gustul burgheziei, care doreste interioare ticsite de mobile elegante si confortabile. Linia mobilelor devine mai supla, apar piese cu utilizari multiple, de exemplu dulapul cu oglinda.
Veti putea descoperi un site foarte bine informat si usor de accesat.
| Inapoi la Dictionar constructii |
